Bună ziua.

Mă numesc Ala, am 20 ani, am terminat primul an de studiu, între timp am și devenit mămică. Sunt conștientă că păcatele mele sunt de neiertat, mai ales acum când credința mi-e slabă. Am mare nevoie de sfatul dumneavoastră, pentru că sunt în mare încurcătură. Aproximativ acum un an mi-am pierdut credința în Dumnezeu și am continuat să păcătuiesc. Vorbeam cu un băiat de două luni, iar într-o zi am mers la baie (15 august) și acolo s-a întâmplat ceva fără voia mea la care nu mă așteptam și nici nu înțelegeam ce anume se întâmplase. De rușine, nu am spus la nimeni și am continuat relația cu acel băiat așa cum a vrut el, în păcate. Asta m-a făcut să renunț să mă mai rog (mintea îmi fugea numai la acele lucruri spurcate), nici la biserică nu mă mai duceam, practic am întrerupt legătura cu Domnul. M-am căsătorit civil cu acel băiat și urma să facem Cununia religioasă pe 24, 25 iulie anul acesta, dar nu am mai apucat, pentru că ne-am despărțit și atunci am crezut că s-a prăbușit cerul peste mine. Acesta a fost motivul pentru care m-am întors la Dumnezeu, pentru a-I cere iertare. Am trăit ca o desfrânată inconștientă de păcatul meu, iar acum când mi-am dat seama e târziu, pentru că nu-mi găsesc cărarea. Mi-am născut fiul cu aceste păcate și nu știu cum să le repar, cum pot să mai stau în fața Domnului. Vă rog din suflet, ajutați-mă dacă puteți cu orice sfat. Până să păcătuiesc aceste păcate de neiertat îmi doream cu mare drag să urmez calea Domnului, chiar să dau la Seminar pentru a putea studia. Însă acum e târziu și îmi doresc să pot să mă rog cu aceeași dragoste și liniște ca înainte.

Vă mulțumesc!!!

Cu toată recunoștința. O păcătoasă de neiertat,

Ala