Doamne ajută.
Vroiam să vă mai povestesc ceva.
La o conferință ați spus să încercăm să-I dăm câte o dorință, să renunțăm la câte o dorință din noi, pentru Numele Domnului, de dragul Lui.
Am început cu o prăjitură. 
Nu a fost ușor.
M-am mirat că nu a fost ușor, cu atât mai mult cu cât nu prea mai mănânc dulce... și cred că o vreme după acest greu inexplicabil nu am mai încercat.
A venit artterapia și a fost de desenat chiar această temă.
Multi am renunțat la câte ”ceva bun”, ceva ”dulce”, adică la mici pofte.
Dar cineva m-a uimit profund. Pentru câteva secunde cred că toată eram o Uimire.
Persoana de care vă spun, a spus că a renunțat, pentru Numele Lui, la dorința de a se integra între ceilalți, la dorința de a nu avea căderi, la dorința de a se fi născut în altă familie și a avea o altă copilărie. Înțelegeți?!!!!!
Am simțit ca un curent de emoție care m-a străbătut și în momentele acelea chiar nu gândeam nimic... eram în tăcere.
Am vrut apoi să dau și eu o dorință, eu care îi spun atât de des că Îl iubesc. Îi spun în cuvinte. Nu știu să-i vorbesc în tăcere.
Nu am știut multe zile ce să aleg.
Dar am găsit... i-am dat dorința de a mai vrea să recuperez banii care i-am pierdut, ca o scădere astfel a vinei mele din trecut, mai mult decât ca o lejeritate materială.
Nu am simțit părere de rău, după dorința mea.
Nu am simțit nici bucurie.
M-am uitat la mine să văd dacă apare acea Mângâiere... și nu știu... poate a fost...
Dar ce am găsit sigur a fost Loc pentru El.
Vă rog să binecuvântați dorința dată și noul Loc din mine... îmi e teamă de recăderi, de reîntoarceri.
A H 
....