Nu-mi vine să scriu. Așadar... o să scriu!
Dimineață, în biserică m-am gândit la cuvintele maicii Siluana, să-i dau lui Dumnezeu frica mea, rănile mele, mândria mea, devizele mele... asta este prescura pe care I-o duc eu. Și stăteam și mă uitam așa la prescură și mă gândeam că ce vină are ea, să o murdăresc cu mizeria mea, parcă nu mi se părea corect, zic: tu ești așa curată iar eu să pun în tine toate tâmpeniile din mine.
"Și toată viața noastră lui Hristos să o dăm "...buuuun zic, acum, după ce am ieșit din traducerea pe care o făceam odată (adică să-mi dau viața pentru Hristos și aș fi jurat că mai, mai mi-aș fi dat-o), deci acum, când știu că viața mea, cu ce este ea acum e nevoie să I-o dau parcă nu-mi vine bine... mă simt aiurea... adică vin eu în halul ăsta, cu gândurile astea, cu... ce mai, n-am cuvinte... (știu că Știi tot, dar continui să mă mir cum de nu-Ți stă mintea în loc când mă vezi uneori) vin și trântesc astea așa... Măcar cu ceva mai acătării să mă duc și eu, că doar când te duci la cineva de seamă te îmbraci oleacă mai nu știu cum, cică în chip de respect și eu să vin așa, fără nimic bun pe mine???!!
Aaa, dar am și bune pe/în mine... da, dar ale cui sunt? Sunt ale mele cumva? Nuoo, nu sunt!! Sunt ale Lui!! Și bine ți-ar sta R să te duci la El cu ale Lui și să i le dai chip că-s ale tale... Păi ce faci măi fată? Ce mi-ai adus? Aaaa, dar astea Le știu, Eu ți le-am dat... altceva, ce mai ai? Ceva netămăduit încă? Nimic? Doar... nu mi le-ai adus înapoi pe cele ce Ți-am dat, nu?
Aaaa, nuuuuuuu, mai am asta, asta și asta, buuun, recunosc, ok... și liniște... și parcă tot nu-mi convine... Păi cum, nu se supără Doamne când vin numai cu astea așa rele, ar fi frumos să vadă și El cât de cât o îmbunătățire ceva, nu?... de ce să vadă? Ca să mă placă! Dar El mă place oricum!! Hmmm!! Și atunci cine nu mă place??? Ghici ghicitoarea mea!! EEEEUUUU nu mă plac. Daaaa, un mare EU nu mă place, Eu cea care dictează cum ar trebui să fiu și ce standarde ar trebui să îndeplinesc ca să merit să fiu iubită. Eu sunt dumnezeul meu, și eu declar când sunt bine sau nu, funcție de standardele mele înalte... Daaaa, și încă ce mă doare să-l dau jos pe dumnezeul meu și să-L pun pe Dumnezeu!!
Ioi Doamne, ce prescură Ți-am dat astăzi: chiar nu-mi convine Doamne că Dumnezeul meu ești Tu și nu sunt eu!
Doamne vindecă Tu, miluiește și mântuiește sufletele noastre!!
R.