Suntem pe creste și este atâta claritate în noi
c-ai zice c-ascultăm simfonice Seherezade
sau că vedem prin veacuri albastre picturi rupestre
vreo dimineață marină stănesciană cu plopi zvâcnind,
ceva duios cu clinchet amirosind...

călcăm pe-un iris, sau pe-un bob de rouă,
sau pe-o anemonă,
ciocănitoarea din zori ne-a trasat culcușul
pentru la iarnă,

se zice că prin preajmă-i o naștere... ceva,
un foșnet de frunze iernatice și vii,
un dangăt de reni prin univers altundeva,
pasi semeți cu smocuri de zăpada reflectată mov,
vreo ieșire din găoacea urii,
vreun șipot dunărean de anvergură...

o forfotă de raci
si-un zumzet de telescaun în lături
greieri si meduze
mări și munți își dau noroc
fără sudalmă...

suntem așa cuminți și albi că se-nbobocește
cu mirese...transfigurarea frumuseții tale celeste,
suntem pe creste...