Părinții spun că pentru a merge pe calea cea bună, omul trebuie să ia aminte la sine; trebuie să-și compare faptele vorbele, gândurile, aţășamentele etc. cu poruncile lui Hristos. Problema e că de fiecare dată când îmi evaluez comportamentul raportat la porunci și la comportamentul Mântuitorului în sine, care ne-a dat exemplul de urmat, mă apucă deznădejdea, o disperare mare că sunt infinit de departe de ceea ce ar trebui să fiu și că această distanță nu o voi putea recupera nici dacă aș mai trăi zece vieți. Și atunci încep să-mi dea târcoale gânduri de inutilitate a drumului pe care am început să merg, să renunț că oricum n-am sorți de izbândă, că sunt prea păcătoasă ca să mă mântuiesc, că mântuirea e doar pentru oameni puternici și buni și tot așa...
Sărumâna,
Nd