

Am găsit un paragraf, într-o carte, care m-a făcut să „stau în loc” de uimire:
„Clipele ne oferă milioane de șanse.
Le pierdem pentru că trăim timpul de-a valma, cu ziua, cu luna, cu anul, cu viața.
Viața nu este un bloc. E un șirag de timp. Da, e un șirag.”
Oare cum am putea să trăim CLIPA astfel încât să „prindem” șansa pe care ne-o oferă? E ca și cum trecem peste o comoară pentru că privim la kilometri în fața noastră, în loc să privim la fiecare pas pe care urmează să îl facem.
Se poate face ceva????
Ioana