O dilemă foarte mare

Printer-friendly versionSend by email

Doamne-ajută, maică! Când aveți timp, vă rog din suflet să mă lămuriți!

Lucrez la iertare și citesc cursul dvs. Dar mă macină o dilemă de foarte mult timp și nu găsesc răspunsuri, nici măcar în scrierile sfinților părinți, nici în mărturiile călugărilor de azi, chiar și duhovnicul meu are o altă părere decât mine la un subiect. Duhovnicul meu, împreună cu mulți alții, probabil influențați de politica europeană, de propagandă pentru toleranță, mi-a spus așa: „Trebuie să ai în această viață, atitudinea lui Hristos de pe cruce”.

Maică, mă scuzați, dar mi se pare o eroare, o rătăcire cumplită acest sfat, să mă ierte Dumnezeu! Iisus a avut atitudinea pe cruce, înainte de moarte! Cum rămâne atunci, cu toată viața Lui de pe pământ, cu întreaga lui misiune, cu toată lucrarea Lui de mântuire a sufletelor? Mi s-a spus în repetate rânduri, de către diverși preoți și călugări/ călugărițe, că trebuie să tolerăm și să iubim pe toată lumea, fără diferență. Să nu ne opunem răului, să nu facem discriminare între oameni, să îi acceptăm printre noi, ca pe frați, pe toți păcătoșii.

Maica Siluana, asta e strigător la cer, asta pentru mine, care am citit mult scripturile, mi se pare trădarea, vânzarea lui Hristos! Cum să acceptăm ca frați, printre noi, pe cei ce și-au vândut sufletul? Automat ne facem părtași la păcatele lor! Am primit învățături clare, și in Vechiul Testament, și în Psalmii lui David: să nu stăm la masă cu cel lacom cu ochiul și nesățios cu inima, să alungăm pe cel ce bârfește pe fratele său, să alungăm pe batjocoritor și cearta se va opri, să nu ne amestecăm cu ereticii și păgânii, să nu stăm la vorbă cu omul nedrept și viclean. Atunci, maica, pe cine să ascult?

Ba încă Mântuitorul ne spune clar că își vor lua osânda veșnicș, vorbește clar despre plata lor, despre gheena, unde viermele nu doarme, focul nu se stinge, etc. Altfel cădem în erezia new age și a papismului, papa Francisc a spus să fim toleranți cu homosexualii. Văd în Suedia unde a dus toleranța cu abominațiile pe care le urăște Dumnezeu.

În aceeași ordine de idei, când s-a deschis subiectul despre preoții și episcopii bogătași, cu limuzine, averi mari, eu am afirmat că aceia deja sunt vânduți, aceia nu se vor mântui, de nu se vor smeri și nu se vor întoarce la adevărata pocăință. Că un episcop smerit, care păzește cu strictețe legile Domnului, nu poate ajunge în țările sărace, miliardar, doar dacă dă mâna cu politica, întră în afaceri sau fură din vistieria Bisericii, de la oamenii săraci. La care a sărit în sus o călugăriță sârboaică și a spus: „Cine sunt eu să judec pe episcopi? Treaba lor ce fac și dacă sunt așa bogați”. Am rămas foarte dezamăgită, maică, de afirmația ei, pentru că chiar țineam la acea călugăriță. Cine ești tu? Ești mărturisitorul adevărului lui Hristos, exact așa cum e El, nepătat, nemodificat, necompromis. Ai obligația de a mărturisi adevarul. Nu înseamnă că judeci episcopul, ci pur și simplu nu consimți la acțiunile sale împotriva legii lui Dumnezeu. Poți să spui așa: nu sunt de acord cu faptele de corupție ale nimănui, în special și mai ales ale fețelor bisericești. Trebuie să ne depărtăm de la asemenea slujitori ai lui Dumnezeu. Oare, Hristos este tolerant cu ei si nu îi judecă? Dar ce zicea Iisus despre preoții farisei, despre preotii iudei, care veneau să Îl ispitească, să Îl prindă în cuvât? Că merg în piețe în haine lungi până la pământ, stau în sinagogi la locurile de cinste, cer oamenilor poveri greu de purtat, dar ei nu respectă aceste legi. Nu Îi numește Iisus, vipere și pui de năpârci? Nu spune că pentru ei e pregătită gheena? Nu dă multe pilde cu adresă către ei? Nu de aia plănuiesc să Îl omoare pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că se opunea corupției lor, averilor lor, afacerilor lor? Nu le-a răsturnat Iisus mesele din templu, cu bani și porumbei? Nu îi numește indirect tâlhari? Dacă Iisus ar fi fost tolerant cu ei, ar fi însemnat să consimtă la păcatele lor de moarte, să le afirme. Rezultatul omenirii căzute de azi, maică, este rezultatul pasivității și lipsei de opoziție față de fărădelegi, rezultatul acestei toleranțe mincinoase cu răul, acceptând tacit și nejudecând.
Oare nu am avut noi luptători până la sânge împotriva răului? De unde avem noi atăția mucenici și martiri? Nu s-au dus războaie sângeroase cu musulmanii, cu păgânii, nu s-au opus sfinții noștri conducerilor politice și religioase corupte, nu și-au vărsat sângele pentru dreptatea și adevărurile lui Hristos, pentru a-i îndrepta și lumina pe cei rătăciți? Nu asta a fost misiunea lui Hristos printre altele? A îndrepta, a certa și a mustra spre îndreptare, a lumina mințile cu adevărul și dreptatea?

Mi s-a reproșat că nu rezolv nimic cu cearta și că mânia e mare păcat. Dar în cursul dvs, maică, am gasit că mânia nu e păcat și că avem dreptul să ne certăm pentru dreptatea și adevărul lui Hristos. (Sper că nu mă înșel, maică, îmi cer scuze dacă greșesc, dar eu așa am înteles). Avem dreptul să ne mâniem când cineva face afirmații împotriva cuvântului lui Dumnezeu și să venim imediat cu argumentul adevărului, cuvântul lui Hristos, ca să-l îndreptăm pe cel rătăcit care hulește și să-i luminăm pe cei din jur care asistă la discuție. Oare nu am dreptate, maică? Oare Iisus vrea oi supuse, fără păreri, care tolerează pe toți păgânii, deviații, degenerații, și să tăcem cum era El pe cruce? Din Scripturi știm că Iisus îi certa! Iisus îi numea în fel și chip! Iisus a avut și accese de furie! Toate acestea pentru adevărurile Tatălui Său!

Aceeași calugăriță mi-a spus când i-am zis că noi avem datoria să-i îndreptăm pe alții, să lucrăm activ pentru Hristos, că nu ajunge numai să ne rugăm pentru îndreptarea oamenilor, avem nevoie să-i l-murim pe oameni, să le explicăm adevărurile Lui, să-i luminăm. La care, îmi spune maica: „Dar cine ești tu, sfântă sau înger să Îl ajuți pe Dumnezeu?” La care am întrebat-o dacă Biblia a fost scrisă pentru oamenii de rând sau pentru îngeri și ea s-a supărat, în fine. Oare nu avem poruncă să păzim cuvântul lui Hristos până la moarte, așa cum e el? Și dacă cineva ne înfruntă cu argumente sau idei modificate, să-i îndreptăm cu adevărul și asta presupune uneori, chiar și cearta și ridicat de ton și trebuie să ne-o asumăm?

Oare dacă fac cum îmi cere duhovnicul, să il iubesc pe arab, pe hindu, pe atei, pe nelegiuiți, să petrec cu cei ce calcă poruncile Domnului, nu voi fi trasă la judecată? Singura cale din Scripturi, când Iisus i-a acceptat pe aceștia, a fost când ei și-au arătat interesul să-L cunoască pe Hristos și lucrurile Lui și apoi să se întoarcă la pocăință, să se convertească creștini. Atât. Petrecând cu cei ce calcă poruncile Lui, ne facem părtași indirect sau direct, fărădelegilor lor. Asta nu înseamna că îi judecăm sau că nu îi iubim. Îi iubim în sensul că ne rugăm pentru ei și le facem bine dacă putem și în rest, stăm departe.

Maică, vă rog din suflet să mă lămuriți, dacă eu greșesc sau duhovnicul greșește, mă frământă de ani de zile această dilemă și mi-ar fi de mare folos o altă părere, că m-ar scuti de la mari păcate, păcate cu mintea și apoi cu vorba, fapta.

Doamne-ajută, Maică, vă mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Cu stimă,

Andreea

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar