Bună seara,

Numele meu este Andrei. Știu că oamenii puternici și cu potențial au un mentor pe măsură. Totodată, știu că timpul dumneavoastră este prețios și că programul vă este încărcat. Un factor foarte important pentru care vă scriu este o stare de neliniște, de debusolare, o zdruncinare a principiilor (creștin-morale) cauzate de o întrebare la care nu am fost capabil să-i găsesc răspuns și care, cu timpul, m-a condus către o degradarea a minții și a sufletului.

Din păcate, nu pot ajunge la dumneavoastră curând și am îndrăznit să vă cer ajutorul pe această cale. Consider că dumneavoastră îmi puteți da acest răspuns și cu timpul îl voi putea înțelege.

De ce a ales Hristos să moară în modul în care a murit: să Se lase batjocorit, scuipat și umilit? De ce nu Și-a dat moartea de la Sine printr-o covoire a firilor, în văzul tuturor, fără să mai fie nevoie de umilire, de această nebunie pentru neamuri și piatră de poticnire pentru evrei? Sunt conștient că Hristos, fiind Dumnezeu și arhetip al nostru, nu ne-ar fi
lipsit de o viață desăvârșită a Lui prin care și noi să putem deveni asemenea Lui; și din punctul acesta de vedere sunt convins că această moarte a fost cea mai bună, dar eu, fiind nepriceput și egoist, încă nu pot înțelege și de aceea vă cer ajutorul, sperând că mă veți face și pe mine, cel cu puțină minte, să-mi găsesc un răspuns ce va face întrebarea asta să dispară pentru totdeauna și astfel să-mi găsesc liniștea.

Vă mulțumesc și vă rog să mă iertați,
Andrei