Dragă tată, te-am căutat în toți bărbații

Printer-friendly versionSend by email

Dragă tată,

Îți mulțumesc că ai contribuit la conceperea mea.

O să îți spun acum niște lucruri așa cum n-am făcut-o niciodată. Adică dintr-o altă stare interioară și altă trăire. Știu că pe multe ți le-am spus, dar ți le-am spus la nervi, țipând, reproșând, iar ultima dată mi-a explodat acea furie oarbă. Iartă-mă că am procedat așa. N-am știut și mai ales n-am putut altfel.

Aș vrea să știi că te-am căutat în toți bărbațîi cu care am fost de-a lungul timpului. Și au fost mulți, tăticule. Te-am căutat, dar nu pe tine cel care ai fost tot timpul absent, chiar și când erai prezent. Ci atenția din partea ta de care aveam nevoie. Afecțiunea și iubirea. Să știi că m-am simțit mereu vinovată că m-am născut. Nu știu dacă era vina ta în legătură cu ceea ce făceai când am fost concepută și anume că ai drogat-o pe mama cu pastile și ai ținut-o adormită în pat cu zilele, timp în care ai violat-o. Nu știu dacă eu am simțit acea vină, sau alta a mea. Cred că pe ambele. Să știi că m-am simțit mereu nedorită. Neiubită. Și respinsă. Tăticule, m-a durut neiubirea atât de mult, încât am ajuns să îmi fac rău singură.

Nu am multe amintiri cu tine din primii ani de viață, pentru că nu ai fost lângă mine. Mama mi-a spus că mi-era frică de tine atunci când eram foarte mică și tremuram când te vedeam. Mi-era frică pentru că știam că eșți rău și violent, o știam de când eram în burta mamei și tu o băteai des și o dădeai afară din casă. Vreau să știi că eu am simțit toate bătăile și m-au durut.

Tăticule, să știi că eu am fost și sunt fată. Mulțumesc că m-ai învățat să dau cu pumnul cum știai tu de când făcusei box, dar să știi că eu nu am avut nevoie să dau cu pumnul. Cu câteva mici excepții.

Tăticule, să știi că m-au durut respingerea și dezamăgirea ta că am fost fată chiar din momentul în care m-ai văzut prima dată și ai realizat că nu sunt băiat. Tăticule.. Eu cred că te înțeleg de ce voiai să fiu băiat și urai fetele. Așa simțeam și eu că, dacă o să am copii, vreau să fie fată și că nu pot accepta să am băiat. Și la mine înțeleg că are legătură cu ce s-a întâmplat cu sora mea. La tine, posibil cu fratele tău.

Tăticule, să știi că mi-ai lipsit toată viața. Chiar dacă ne-am întâlnit de multe ori și chiar dacă am stat 2-3 ani împreună, mereu mi-ai lipsit.

Îți mulțumesc că m-ai învățat cât este de important ca fată să fii curată și să te speli. Asta e tot ce îmi amintesc că m-ai învățat, pe lângă a da cu pumnul ca la box. Și, bineînțeles, mi-ai spus mereu cât e de important să învăț. Că dacă nu, „îmi cântă greierii în călcâie”. Tăticule, să știi că eu oricum aș fi învățat, pentru că am avut o memorie bună și eram perspicace. Dar faptul că voiai ca să fiu prima în toate a pus așa o presiune asupra mea și m-a transformat într-o perfecționistă. Și de multe ori m-am sabotat singură, tăticule, încercând toată viața să împlinesc ceea ce ai cerut de la mine, că poate-poate o să mă vezi și pe mine. O să realizezi că exist și că am nevoie de iubirea ta. Tăticul meu, să știi că m-a durut proiecția ta pe mine legată de rezultatele și performanțele școlare, când tu ai doar 10 clase.

Tăticule, îți mulțumesc că ai vrut să îmi explici cum se fac filmele de groază cerându-mi să mă uit cu tine la ele, dar să știi că mintea mea de copil nu înțelegea explicațiile tale logice, ci era mai mult receptivă la imagini, astfel pe mine m-au speriat mai mult și am devenit o fricoasă. 

Îți mulțumesc că îmi spuneai să nu îmi fie frică de nimeni și de nimic, că sunt fata ta și n-are nimeni voie să se ia de mine, dar să știi că ceilalți nu știau asta, doar tu o știai. Și să știi că astfel nu am devenit mai puternică și mai curajoasă, ci am devenit din ce în ce mai închisă în mine și mai fricoasă. Tăticule, am fost așa, pentru că și tu, la fel ca mamaie, mama ta, nu mi-ați dat voie să fiu. Să fac ce simt. Să descopăr ce simt. Tăticule, mie îmi plăcea literatura și să pictez. Și mai ales actoria. Și tu m-ai vrut doctor, avocat sau IT-ist. Mi-ai spus că „actorii sunt muritori de foame” și că nu poți să mă lași să dau la teatru. Pe mine m-a durut, dragă tată, că m-ai forțat să îmi îngrop în mine dorințele și am ajuns să nu mai știu cine sau ce sunt și ce vreau.

Tăticule, mă uit la poze cu mine din adolescență, de când aveam 14-15 ani și să știi că nu eram grasă. Tu proiectai faptul că tu erai și mereu îmi spuneai să am grijă cât mănânc. Și te uitai cu ură și furie pe mine la masă. Să știi că și asta m-a durut și m-am abuzat prin a mânca compulsiv.

Tăticule, te rog să mă ierți că am chemat poliția eu personal, dar nu mai suportam scandalurile și cearta și să te văd pe tine cum bei zilnic. Și chiar nu mai puteam să fac față în rolul meu de salvator al mamei mele vitrege din perioada aia. Aveam 14 ani și trebuia să aplanez scandalurile și bătăile zilnice. Ai văzut câtă furie aveam pe tine? Eu cred că furia mă ajuta ca să nu mă bați și pe mine în momentele alea.

Tăticule, eu când eram mică și locuiam cu sora mea vitregă prin alianță, mai știi că mama ei spunea pe când aveam 13 ani să nu mai dorm eu cu tine, că deja sunt mare? Ea apoi îmi spunea că e mai bine să mă feresc de tine, că tu ai sechele, că ai violat și niște fete în tinerețe, iar și eu știam asta de la mamaie oricum. Să știi că eu am simțit de câteva ori că te uitai ciudat la mine, mai exact la corpul meu și la sânii mei. Dar pe mine mă durea cel mai tare că tu te comportai frumos și atent cu sora mea vitregă și la mine mereu țipai. Eu eram copilul tău și mă respingeai. Iar cu ea te comportai așa, pentru că tu aveai niște gânduri bolnave legate de ea. Mai știi când ea a spus că ai vrut să o controlezi dacă avea febra și, de fapt, ai atins-o pe sâni? Tati, eu atunci aveam 12 ani și am luat un cuțit și am zis că te omor dacă ai făcut așa ceva. Te rog să mă ierți, dar eram plină de furie.

Tată, eu am văzut că așa ai făcut și ulterior, adică oferi atenție și afecțiune fetei soției tale actuale. Ai susținut-o încă de mică și i-ai oferit tot ceea ce mie și surorii mele nu ne-ai putut da. M-a durut că ai trimis-o în tabare în țări străine. Știai că eu nu am fost în nicio tabără niciodată? M-a durut că o întreții la cea mai scumpă facultate din Bucureșți și că eu lucrez de când aveam 17 ani. M-a durut că nu am putut niciodată să îți spun că nu faci bine și că nu e corect. M-am simțit nedreptățită. Să știi că eu și sora mea suntem copiii tăi pe care îi respingi și poate pentru că te simți vinovat încerci să le oferi altora ceea ce nouă nu poți și poate că nu vrei. Cel mai mult m-a durut neiubirea ta. Nu mi-ai spus niciodată că sunt frumoasă, din contra, mereu m-am simțit grasă din cauza comportamentului tău.

Tată, eu toată viață am fost prinsă între dorința de a nu avea copii, pentru că nu o să-i pot iubi și nu o să le pot oferi ceea ce eu n-am putut și dorința de a face copii pe care să proiectez tot ceea ce eu n-am avut.

Tăticule, m-a durut și trădarea ta. Toată copilăria mică, cât timp erai plecat în Spania, tu îmi spuneai ca eu să fiu cuminte și să învăț, că tu te sacrifici pentru ca eu să am un viitor mai bun. M-ai mințit, pentru că tu ai muncit pentru viitorul tău și al fetei tale vitrege. Tăticule, eu am văzut că tu mă minți când spuneai că nu ai bani și, de fapt, o ajutați pe fata ta vitregă. Eu știu că tu ai făcut asta pentru că tataie nu ți-a dat bani și vrei să te răzbuni, dar tot m-a durut. M-a durut și când îmi spuneai să îmi găsesc un bărbat cu bani. Eu nu de asta aveam nevoie.

M-a durut că nu ai fost niciodată disponibil emoțional pentru mine, deși mereu spuneai că mă iubeșți. Tăticule, m-a durut și mi-a făcut mult rău îngrădirea ta asupra ființei mele. Obsesia să nu fiu cu vreun băiat, din cauză că sora mea mai mică fusese. M-a durut și m-a afectat faptul că mă duceai și mă luai cu mășina de la școală și că mă urmăreai. Tată, acum realizez că m-a îmbolnăvit. Mă urmăreai zilnic și am găsit și reportofonul în cameră, mă înregistrai și mă îngrădeai pe cât puteai, erai obsedat să nu mă întâlnesc cu vreun băiat. Dar eu știam că nu pentru mine faci asta, ci pentru sora mea vitregă. Ți-era frică să nu fie ea cu vreun băiat.

Tati, tu erai bolnav. Iubirea ta aparent paternă era una bolnavă care îmbolnăvea. Tăticule, m-a durut și am simțit disperarea când tu le-ai alergat pe plajă pe mama și sora mea vitregă și a trebuit să îți chemăm poliția. Am simțit, furie, rușine și d'asta am țipat așa în văzul lumii, ca să audă și ei durerea din mine.

Tăticule, ăia aproape 3 ani cât am stat cu tine au fost de teroare. Mamaie mi-a îngropat în mine toate pornirile în copilăria mică și tu în adolescență. Simt așa, că mi-ați abuzat sufletul. Tăticule, m-a durut singurătatea și lipsa unei familii. Și de durere, m-am ascuns înăuntru de tot și nu am mai vrut niciodată să ies de acolo.

Tăticule, mai știi când ne plimbam pe la munte în anii ăia și seara ne duceai la localuri cu muzică și băutură ca să poți bea liniștit și apoi să îți faci numărul de scandal cu bătăi și ceartă? Eu n-am uitat mai ales o întâmplare care m-a durut tare. Atunci când mi-ai dat palma aia. Singura palmă fizică pe care mi-ai dat-o și în urma căreia m-am trezit în pat, de unde eram: în picioare lângă ușă. Tăticule, atunci după cum știi, mie mi-a venit rău. Mi-a amorțit mâna stângă și nu am mai putut vorbi. Să știi că era un refuz la abuz. Și un atac de panică.

Tăticule, eu n-am putut atunci trăi durerea și m-am protejat prin acea cădere. Dar îți spun acum că m-a durut și m-a afectat. Mă despart de rolul de victimă în relația cu tine, mă despart de toate felurile în care m-ai abuzat, mai ales prin privirea moștenită de la mamaie, de care mi-era frică, prin țipetele și amenințările și înjurăturile și scandalurile zilnice, prin faptul că auzeam când o băteai pe fosta mea mamă vitregă și îți băteam în perete și în ușă.

Mă despart de rolul meu de a-i apară pe alții de tine în relația cu tine; prin confruntare, prin furie. Acest rol pe care, de fapt, mi l-am însușit de când eram în burta mamei și o băteai pe ea. Tăticule, mă despart de partea aia din mine care în urma a tot ce am trăit prin relația cu tine nu a vrut să aibă relații cu bărbați de frică ta, că ai putea să mă găsești și o să fie vai de noi.

Mă despart de rolul de fetiță neiubită care a așteptat acest lucru încontinuu de la toți bărbații cu care se întâlnește. Și care a căutat iubirea ta, tăticule, chiar și în privirile bărbaților pe stradă. Și validarea ta. Aprecierea și încurajarea. Mă despart de rolul de fetiță grasă, urâtă și care, orice ar fi făcut, nu întra în grații tatălui ei pentru a-i capta atenția și pentru a primi afecțiunea, iubirea, încurajarea, încrederea de care are nevoie, aprobarea și susținerea.

Mă despart de a mă simți abuzată la nivel subtil prin felul bolnav și incestuos în care m-ai privit uneori.

Mă despart de a mă mai simți vinovată și responsabilă pentru tine și a încerca să te salvez.

Mă despart de a mă simți părintele tău. Cred că fac asta pentru că proiectez pe tine nevoia mea de vindecare, iar sub toate stă aceeași nevoie de atenție și iubire din partea ta.

Doamne, eu nu sunt responsabilă pentru tata, eu mă rog pentru el, dar ți-l încredințez Ție. Eu nu sunt părintele lui.

Mă despart de rolul din care încă aștept de la tine să mă ajuți cu bunuri materiale. Accept că nu poți s-o faci, deși ai mulți bani, pentru că ești afectat și suferi din cauză că nici tu nu ai primit. Mă rog Domnului să îți ușureze suferința și să te aibă în paza Lui mereu, El știe cel mai bine ce e bine pentru tine. Mă despart de limbajul de iubire al bunurilor materiale.

Te rog să mă ierți, tată, că nu am știut să îți spun ce mă doare și că sufăr, și că m-ai rănit prin anumite comportamente. Și pentru că nu am putut să îți spun că m-ai rănit, am ales să mă cert cu tine, să tip, să îți reproșez cu ură, cu furie, cu revoltă și să te necinstesc ca și părinte al meu. Îmi pare rău.

Fata ta,

CE

Doamne, iartă-mă și ajută-ne în neputința noastră. Primește Tu tot ce am simțit și nu am putut să spun la vremea respectivă și vindecă sufletul meu.