Hector

Printer-friendly versionSend by email
Anonim

Zdrobit de vise şi de tot urât
M-am zăvorât.
Pribeag şi amărât,
Bordeiul l-am săpat în lut arzânt,
Pentru că nu-s decât o palmă de pământ.

Eu, prinţul efemer,
Al Troiei curajos şi drept străjer,
Răpus cu suliţa de bronz şi fier,
Fereastra am făcut-o către cer;
Să nu mă amăgesc că va să pier.

De sine-mi plin, în minte înşelat,
Crescând nemăsurat în eu, dospit aluat,
Viaţa în cele două mâini mi-am luat,
Apoi, trufaş, orbit, m-am avântat
În luptă cu vrăjmaşul ne'ndurat.

Cu platoşa dreptăţii fost-am îmbrăcat,
Coiful scăpării bine l-am purtat,
Cuvântul sabie strigând l-am înălţat,
Credinţa, scut din bronz am ridicat …
Eu, cel răpus fără să fi luptat.

La început, cu-nţelepciune am fugit,
Din faţa mirmidonului neîmblânzit.
Deşi-am trudit,
Cu lancea să-l ating n-am izbândit.
Cumplit în gât cu suliţa izbit,
De-ai mei privit, m-am tot gândit,
În mine ca-ntr-o altă lume prăbuşit,
Ce greu şi mult păcat am săvârşit
C-atât am chinuit şi-am pătimit
În praful Troiei aruncat şi părăsit.

De trufaşul Ahile ocărât,
De moarte-n colb târât,
Acum de toţi urât,
De mine-n eu pârât,
M-am zăvorât.
Ştiind că Troia va cădea curând.
Eu, cel ce n-am putut să mor salvând
Tot ce mi-a fost mai dulce şi mai sfânt
Sub cerul tot şi pe-un întreg pământ.
Plângând, mi-am luat în zăvorâre legământ…

Hector, bărbatul cel din nobil neam, vestit,
Născut troian, erou să fiu sortit,
La ceasul cumpenei sosit
M-am poticnit,
De mine şi de-Ahile biruit.
Amarnic am greşit,
Că n-am ştiut să mă sfinţesc jertfit,
Ca un viteaz iubit,
Ce-mprăştie lumina şiroit.
Şi-aşa să fiu jelit.

Zdrobit, înfrânt,
O mână de pământ,
Gol, despuiat de soare şi de vânt
Nu am cuvânt.
Nătâng,
Mă plâng
Însingurat cu mine tot, în gând
Împrăştiu adunând
Şi iau lăsând.
Rob zdrenţuit, mă cumpăr şi mă vând.

Iubind înţelepţit,
Smerit,
Ca din cenuşă să renasc,
Acuma ard în mine patimi vreasc cu vreasc.
Şi mă pornesc în alt război râzând,
Un psalm cincizeci cântând,
Sub steagul alb, senin, al Celui Drept,
Cu semnul jertfei scris adânc în piept,
Şi împlinind ce n-am putut acum,
Eu cel nebun.
Fum, leş scuipat şi scrum,
Vărsat din urnă-n margine de drum.