Acatistul pentru o răposată

Printer-friendly versionSend by email

Acest acatist se citește zilnic 40 de zile după moarte și tot atât înainte de pomenirea răposatei la un an.

CONDACUL 1
Apărător ales și Arhiereu Care Ți-ai pus sufletul pentru mântuirea lumii păcătoase, Cel ce ne-ai dat nouă putere să fim fii ai lui Dumnezeu și să viețuim în Împărăția Ta neapusă! Dăruiește iertare și bucurie veșnică celei adormite, pentru care rugându-ne strigăm Ție:
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

ICOSUL 1
Sfinte îngere dat de Dumnezeu, vino și te roagă pentru roaba ta pe care ai însoțit-o în toate căile vieții, ai păzit-o și ai povățuit-o, înalță cu noi împreună glas către Atotînduratul Mântuitor:

Iisuse, rupe zapisul păcatului roabei Tale (numele);
Iisuse, tămăduiește rănile ei sufletești;
Iisuse, fă să nu fie pe pământ amintiri rele despre ea;
Iisuse, pentru aceasta miluiește-i pe cei pe care i-a întristat și i-a obijduit;
Iisuse, acoperă nedesăvârșirea ei cu veșmântul luminat al răscumpărării Tale;
Iisuse, veselește-o cu milostivirea Ta;
Iisuse, cel negrăit, mare și minunat, arată-Te Tu Însuți ei;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 2
Ca o porumbiță nemângâiată se poartă sufletul deasupra tărâmului pământesc, privind de la înălțimea înțelegerii dumnezeiești păcatele și ispitele căii trecute, întristându-se cu amar de ziua cea fără de întoarcere care a trecut fără de nici un folos, dar miluiește-o pe roaba Ta, Stăpâne, ca să intre în odihna Ta, cântând: Aliluia!

ICOSUL 3
Dacă Tu ai pătimit pentru toată lumea, dacă ai vărsat lacrimi și sudoare de sânge pentru cei vii și pentru cei morți, cine dar ne va opri pe noi să ne rugăm pentru cea răposată? Urmând Ție, Celui Care Te-ai pogorât chiar și până la iad, ne rugăm pentru mântuirea roabei Tale:

Iisuse, Dătătorule de viață, lumineaz-o pe dânsa cu lumina Ta;
Iisuse, să fie ea una cu Tine și cu Tatăl;
Iisuse, Care îi chemi pe toți în via Ta, nu uita să o luminezi pe ea cu lumina Ta;
Iisuse, împărțitorule darnic al veșnicelor răsplătiri, arat-o pe ea luminată în cămara Ta;
Iisuse, întoarce sufletului ei puterile pline de har ale curăției întâi zidite;
Iisuse, să se înmulțească în numele ei faptele bune;
Iisuse, încălzește-i pe cei rămași orfani cu bucuria Ta cea tainică;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 3
Legată fiind cu lanțurile trupului, întru păcate cădea roaba Ta, sufletul ei însă suspina după sfințenia și adevărul Tău veșnic; acum dar, când neputința trupească zace în putreziciunea pământului, sufletul ei să se înalțe mai presus decât soarele către Tine, Cel Atotsfânt, și să cânte cântare izbăvirii: Aliluia!

CONDACUL 3
Cel dintâi dintre apostolii Tăi, stând lângă rug, în noaptea rece, s-a lepădat de Tine și Tu, Cel ce știi neputința firii omenești, l-ai mântuit pe el, iartă-i și roabei Tale (numele) mulțimea căderilor de la voia Ta:

Iisuse, sălășluiește-o pe ea acolo unde nu sunt rătăciri;
Iisuse, slobozește-o de greutatea mustrării de conștiință;
Iisuse, fă să piară în veci amintirea păcatelor;
Iisuse, să nu pomenești ispitirile tinereții ei;
Iisuse, curățește-o pe ea de tainicele fărădelegi;
Iisuse, însemneaz-o pe ea cu lumina lină a mântuirii;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 4
Furtunile vieții au trecut, s-au sfârșit suferințele pământești, neputincioși sunt dușmanii întru răutatea lor, dar puternică este dragostea care îi izbăvește din veșnicul întuneric și-i mântuiește pe toți, pentru care se înalță către Tine cu îndrăzneală cântarea: Aliluia!

ICOSUL 4
Tu, Izbăvitorul nostru, ești milostiv fără de măsură către noi. Ce să mai adăugăm la nevoința dragostei Tale mântuitoare? Dar precum Simon Cirineul Ți-a ajutat Ție, Celui Atotputernic, să duci Crucea, așa și acum este plăcut bunătății Tale să săvârșești mântuirea apropiaților noștri prin mijlocirea noastră:

Iisuse, Tu ne-ai poruncit să ducem greutățile unul altuia;
Iisuse, Tu ai pus legământul dragostei între cei morți și vii;
Iisuse, primește nevoințele celor ce iubesc să slujească spre mântuirea roabei Tale (numele);
Iisuse, auzi suspinul inimii ei înălțat pe buzele noastre;
Iisuse, primește lacrimile noastre ca pocăință a ei;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 5
Dumnezeule, ultima suspinare a răsuflării înainte de moarte să fie primită ca rugăciunea tâlharului înțelept. Ea s-a stins pe crucea vieții, dă-i ca și aceluia să moștenească făgăduințele Tale: „Amin zic ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”, unde cetele păcătoșilor care s-au pocăit cântă cu bucurie: Aliluia!

ICOSUL 5
Răstignit pentru noi, chinuit pentru noi, tinde de pe Crucea Ta mâna, cu picăturile sângelui Tău spală fără de urmă greșelile ei, cu goliciunea Ta cea cu bun chip încălzește sufletul dezgolit și orfan:

Iisuse, tu ai cunoscut-o și ai iubit-o dinainte de nașterea ei;
Iisuse, Tu ai văzut-o pe ea de la înălțimea Crucii Tale;
Iisuse, Tu i-ai întins ei, celei ce venea în depărtare, brațele Tale rănite;
Iisuse, Tu pe Golgota însângerată, suspinai pentru iertarea păcatelor ei;
Iisuse, Tu cu blândețe în groaznice chinuri mureai;
Iisuse, Cel ce ai răbdat punerea în mormânt, sfințește-i pacea ei din mormânt;
Iisuse, Cel Înviat, înalță la Tatăl sufletul cel înrăit de lume și de Tine mântuit;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 6
Doarme ea somnul de veci, sufletul ei însă nu dormitează, ci Te așteaptă pe Tine, Doamne, însetată fiind de Tine, Mirele cel veșnic. Să se împlinească asupra celei răposate cuvintele Tale: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică”. Dăruiește-i ei să mănânce din tainica mană și să cânte lângă prestolul Tău: Aliluia!

ICOSUL 6
Moartea a despărțit-o de toți cei de aproape, sufletul s-a îndepărtat, cunoscuții suspină, numai Tu, Unul, ai rămas aproape. S-au destrămat îngrădirile trupului și Te-ai descoperit Tu în nespusa măreție a Dumnezeirii întru așteptarea răspunsului;

Iisuse, Dragostea cea mai presus de toată înțelegerea, miluiește-o pe roaba Ta (numele);
Iisuse, îndepărtându-se de Tine, ea greu se chinuia;
Iisuse, iartă necredincioșia sufletului ei;
Iisuse, speranțele cele risipite nășteau dorul de Tine;
Iisuse, amintește-Ți clipele când sufletul ei sălta de încântarea Ta;
Iisuse, dăruiește-i răposatei nepământeasca bucurie și pace;
Iisuse, Unule credincios, fără de schimbare, primește-o pe dânsa;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 7
Credem că despărțirea noastră nu va fi lungă. Te înmormântăm pe tine ca sămânța în câmp, iar creșterea ta va fi în altă țară. Neghina păcatelor tale să piară în mormânt, iar faptele bune să strălucească acolo unde semințele bunătății dau roade nepieritoare, unde sufletele sfinților cântă: Aliluia!

ICOSUL 7
Când răposata va fi dată uitării, când chipul ei se va șterge din inimi și vremea va șterge împreună cu mormântul ei râvna rugăciunii pentru ea, să nu o lași atunci pe ea, ci dă-i mângâiere sufletului singur:

Iisue, dragostea nu se răcește niciodată;
Iisuse, bunăvoința Ta este nesecată;
Iisuse, să se spele păcatele ei în rugăciunile neîncetate ale Bisericii prin aducerea jertfei celei fără de sânge;
Iisuse, cu mijlocirile tuturor sfinților dăruiește-i ei harul rugăciunilor pentru cei vii;
Iisuse, în zilele încercărilor noastre primește mijlocirea ei pentru noi;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 8
Cu lacrimi să ne rugăm atunci când amintirea răposatei este dureros de vie, să-i pomenim numele ziua și noaptea, făcând milostenii, hrănindu-i pe cei flămânzi, zicând dintru adâncul sufletului: Aliluia!

ICOSUL 8
Sfântul Ioan Teologul, văzătorul tainelor, a văzut la prestolul Mielului lui Dumnezeu mulțime de oameni în veșminte albe: aceștia sunt cei care au venit de la adâncă durere. Zi și noapte ei slujesc cu bucurie lui Dumnezeu și Dumnezeu sălășluiește întru dânșii și nu se va atinge de ei munca:

Iisuse, scrie-o și pe roaba Ta (numele) împreună cu dânșii;
Iisuse, ea mult a pătimit și s-a chinuit;
Iisuse, Tu știi toate ceasurile ei amare și clipele pline de durere;
Iisuse, scârbe și necazuri a avut ea pe pământ, dă-i ei bucurie în ceruri;
Iisuse, îndulcește-o pe ea din izvoarele apei celei vii;
Iisuse, șterge toată lacrima de la ochii ei;
Iisuse, sălășluiește-o acolo unde nu frige soarele, ci viază soarele dreptății Tale;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 9
Călătoria pământească s-a sfârșit. Ce trecere plină de har în lumea duhului, ce priveliști ale frumuseții lumii cerești, noi și necunoscute lumii pământești! Sufletul se întoarce în patria sa, unde, soarele luminos al dreptății lui Dumnezeu îi luminează pe cei ce cântă: Aliluia!

ICOSUL 9
Dacă strălucirea și urma Ta lasă lumină pe fețele muritorilor, atunci cum ești Tu Însuți? Dacă roadele mâinilor Tale sunt atât de minunate și pământul care oglindește doar urma Ta este plin de atâta nespusă măreție, atunci cum este chipul Tău nevăzut? Descoperă slava Ta răposatei roabei Tale (numele):

Iisuse, ascute-i auzul ei pentru înțelegerea Dumnezeirii Tale;
Iisuse, deschide-i auzul ei pentru priceperea celor cerești;
Iisuse, bucuria ei să fie preaîmbelșugată;
Iisuse, întărește în ea nădejdea întâlnirii în locașurile veșnice;
Iisuse, dă-ne nouă să simțim puterea plină de har a rugăciunii pentru răposați;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 10
Tatăl nostru, primește-o pe cea răposată în Împărăția Ta, unde nu este păcat și răutate, unde voia Ta sfântă e neclintită, unde în mulțimile preacuratelor suflete și a îngerilor fără de prihană se sfințește numele Tău cel plin de har și răspândește bună mireasmă lauda: Aliluia!

ICOSUL 10
În ziua aceea îngerii vor pune prestolul Tău, Judecătorule, și Tu vei străluci întru slava Tatălui Tău, dând fiecărui om răsplată. O, privește atunci cu milă la smerita roaba Ta (numele), zicându-i: „Vino de-a dreapta Mea”:

Iisuse, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Care ai putere să ierți păcatele;
Iisuse, iartă-i ei păcatele cele uitate și tăinuite din rușine;
Iisuse, lasă-i ei fărădelegile neputinței și ale neștiinței;
Iisuse, izbăvește-o de adâncurile întunecate ale deznădejdii iadului;
IIsuse, să moștenească ea făgăduințele Tale de viață dătătoare;
Iisuse, să fie și ea împreună cu cei binecuvântați ai Tatălui Tău;
Iisuse, dăruiește-i bucurie nesfârșită în veci;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 11
Atotbunule Stăpâne, să i se deschidă răposatei porțile luminoase ale raiului ca s-o întâmpine cu bucurie pe ea soboarele drepților și ale sfinților, mulțimea celor apropiați și a celor care au iubit-o, să se bucure de ea îngerii Tăi cei purtători de lumină, ca s-o vadă acolo și pe pururi fericită Maica Ta, unde răsună biruitor: Aliluia!

ICOSUL 11
Suflarea Ta învie florile și toată natura, trezește mulțimea celor mai mici făpturi, privirea Ta este mai luminoasă decât cerul primăverii. Dragostea Ta, Iisuse, este mai caldă decât razele soarelui. Tu, din pulberea pământului ai înviat trupul pieritor al omului spre zorii nepieritoarei vieți veșnice, lumineaz-o atunci și pe roaba Ta (numele) cu lumina milei Tale:

Iisuse, în dreapta Ta sunt bunăvoința și viața;
Iisuse, în privirea Ta sunt dragostea și lumina;
Iisuse, izbăvește-o pe răposată de veșnica moarte duhovnicească;
Iisuse, ea a adormit cu nădejde, așa precum râul Nil înainte de iarna rece;
Iisuse, deșteapt-o pe ea când ierburile pământului se vor înveșmânta în florile veșniciei;
Iisuse, nimic din cele pământești să nu umbrească ultimul ei somn;
Iisuse, Tu ești fericirea cea neschimbată și scopul vieții noastre;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 12
Hristoase, Tu – Împărăția veșnică, Tu – pământul celor blânzi, Tu – locașul multora, Tu – băutura nouă, Tu – veșmântul și cununa cuvioșilor, Tu – patul odihnei sfinților, Tu – preadulce Iisuse! Ție Ți se cuvine laudă: Aliluia!

ICOSUL 12
În chipul nepământeștilor frumuseți ale livezilor pline de pace și ale luminoaselor locașuri strălucitoare ca razele soarelui și în nespusa minunăție a cântărilor cerești Tu ne-ai descoperit nouă fericirea celor ce Te iubesc pe Tine:

Iisuse, să intre roaba Ta în bucuria Ta;
Iisuse, îmbracă-o pe ea întru strălucirea slavei Tatălui;
Iisuse, lumineaz-o cu razele Duhului Sfânt;
Iisuse, fă să se înalțe ea din slavă în slavă;
Iisuse, fă să te vadă pe Tine față către Față;
Iisuse, Judecătorule Atotmilostive, învrednicește-o de dulceața raiului pe roaba Ta (numele).

CONDACUL 13
O, Mire cel fără de moarte, care vii cu îngerii în mijlocul nopții păcatului și a necredinței să judeci toată lumea, deschide ușile cămării Tale celei slăvite roabei Tale (numele) ca în veci să cânte împreună cu nenumăratele cete ale sfinților: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori, apoi zicem Icosul 1 și Condacul 1.)

RUGĂCIUNE
Doamne Dumnezeule, înspăimântătoare și de neocolit este judecata Ta cea nefățarnică! Duhul nostru se zbuciumă într-o mare și groaznică tulburare, inima tremură și se topește ca ceara numai de la rostirea cuvântului Tău nestrămutat al ultimei judecăți; limba amuțește în așteptarea sunetului trâmbiței Arhanghelului, care va trezi din morți și va chema pe cei vii la strașnica Ta Judecată; de la răsărit și de la apus, de la miază-zi și de la miază-noapte.

O, cu adevărat va fi strașnică ziua aceea în care vei veni, Dumnezeule, pe pământ întru slavă cu îngerii și cu sfinții. Cei din înălțime și din adâncurile pământului – toți vor sta atunci cu frică și cu cutremur; cerul și pământul vei chema la judecată să judeci toată lumea întru dreptate!

Înfricoșătoare va fi ziua aceea în care se vor pune scaunele la judecată, se vor deschide cărțile și se vor descoperi înaintea Ta, a îngerilor și a oamenilor faptele noastre cele vădite și cele ascunse, cuvintele și gândurile; pentru că nimic al Tine, Doamne, nu este ascuns care nu va fi descoperit atunci, nici tainic care să nu se vădească. Cine va putea, Judecătorule drepte, să stea atunci neclintit în fața Ta și a întregii lumi de sus și de jos? Dacă dreptul cu anevoie se va mântui, atunci cel necurat și păcătos cum se va afla? Cine ne va apăra pe noi, dacă nu milostivirea Ta, Doamne? Unde vom fugi de la Judecata Ta cea dreaptă?

O, îndură-Te, îndură-Te atunci de noi și de cea trecută la Tine din viața aceasta, de pururi pomenita roaba Ta (numele) și nu o osândi după păcatele ei la munca veșnică. Binevoiește dar, Preîndurate Doamne, a primi la jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri jertfa noastră pentru ea, rugăciunea noastră și milostenia ca o tămâie cu bun miros, împreună cu rugăciunile și Jertfa cea fără de sânge a păstorilor sfintei Tale Biserici, ca să nu se rușineze înaintea Ta, a îngerilor și a întregii lumi adormita roaba Ta (numele).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeul nostru, și nu ne lăsa până în sfârșit; caută la cei ce și-au plecat genunchii, aruncându-se jos în fața Ta, Doamne. Auzi-i pe cei care cer mila Ta și Împărăția cerească adormitei roabei tale (numele). Ție ne rugăm, Preaîndurate Iisuse, când vei veni cu îngerii Tăi și cu sfinții să judeci lumea, miluiește, miluiește atunci, Mântuitorule, zidirea Ta, căci este chipul slavei Tale celei negrăite. Cu inimă înfrântă cerem și ne rugăm Ție, Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru, nu o judeca pe roaba Ta (numele) cu judecata Ta cea dreaptă la veșnica muncă, chiar dacă și este vrednică de toată osânda și munca, n-o înlătura de turma aleșilor Tăi, ci pentru îndurarea Ta cea nespusă, pentru multa răbdare și dragoste către noi, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, în numele preascumpei Tale jertfe de pe Cruce, învrednicește-o pe ea, Stăpâne, de Împărăția Ta pe care ai gătit-o celor ce Te iubesc pe Tine de la facerea lumii. Și să intre în locul odihnei, lăudând întru tot sfântul și mult încuviințatul Tău Nume, slăvind iubirea Ta de oameni și îndurările Tale. Că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui Tău Celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.