Sărut mâna, Măicuţă!
M-am hotărât să vă scriu, deşi aş fi amânat şi astăzi, dar ceva mă tot îndeamnă să fac lucrul ăsta. În primul rând vă mulţumesc pentru activitatea pe care o desfăşuraţi. Multe din întrebările de pe site erau şi în mintea mea, dar am observat că şi din unele întrebări ce n-au legătură cu mine sau cu situaţia mea mi s-au lămurit multe chestiuni.

Vreau să vă mărturisesc că de multe ori când lenea, oboseala sau altceva... s-au n-am dispoziţia de a-mi spune (citi) rugăciunile, citesc câteva răspunsuri de-ale dumneavoastră, care reuşesc să-mi insufle o bună dispoziţie şi încredere. De câteva ori am plâns, dar de foarte multe ori m-am bucurat că bun Domn avem şi că ne aşteaptă mereu să intrăm în bucuria Lui.

Dar azi, zi de sărbătoare, venind la serviciu, stăteam şi mă-ntrebam: "Oare s-o "şterg" de la serviciu şi să merg la Sfânta Liturghie?". Totuşi e zi de serviciu, mi-am spus, ar fi o înşelăciune... într-un fel. Aşa că, după cum ne recomandaţi, m-am rugat Domnului să se facă voia Lui şi apoi am început să citesc alte răspunsuri la întrebările care v-au fost adresate. Apoi am citit un Acatist şi tot îmi venea iar să vă scriu. Acum vă rog să mă scuzaţi pentru această lungă introducere şi am să vă rog să-mi răspundeţi la câteva întrebări simple, poate stupide, despre cum ar trebui să mă comport în anumite situaţii:

1. Cum ar trebui să ne comportam în zilele de sărbătoare în care trebuie să mergem totuşi la serviciu?

2. De multe ori în zilele de post, şi nu mă refer neapărat la zilele din posturile mari din timpul anului, ci şi la miercurile şi vinerile din timpul săptămânii, ca aceasta, sunt invitat cu soţia la zile de naştere (săptămâna trecută, într-o vineri, la o cumătrie), sau alte evenimente unde se mănâncă şi se bea, şi de multe ori nu prea ai de ales un meniu. De băut pot să nu beau, că de multe ori sunt cu maşina, de dansat poţi să refuzi, dar cum rămâne cu mâncatul, că nu prea poţi refuza, doar eşti la ziua unui prieten bun. Se poate mânca peşte, într-o astfel de situaţie, dacă ai de unde alege, sau fără carne?

3. Am înţeles că dacă ne lăsăm în voia Domnului, atunci vom avea şi toate răspunsurile şi vom şti ce să facem. Dar până reuşim să trăim ca fii în Fiul lui Dumnezeu, cum ştim ce trebuie să facem şi cum să facem? Eu de multe ori mă rog să-mi ajute Domnul să rămân pe calea cea bună a luminii, dar de unde ştiu că gândul care-mi vine în minte e cel bun? Sau chiar dacă nu e cel bun, măcar să ne dăm seama că am căzut, să ne recunoaştem căderea şi să ne cerem iertare... adică să ne putem ridica să mergem mai departe. Nu ne putem ridica dacă nu ştim c-am căzut?!

Vă rog să mă iertaţi pentru lungimea mesajului şi dacă am greşit cumva! Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă ajute în tot ce faceţi!

Ovidiu