Dragă Maică Siluana,
V-am cunoscut la o conferinţă în Bucureşti acum câţiva ani, sunt băiatul acela care râdea mult şi mi-aţi spus că din toată sala numai eu aveam mereu un zâmbet larg de câte ori vă uitaţi la mine... Când aţi plecat cu taxiul v-am făcut cu mâna... În fine, poate nu vă mai amintiţi, însă eu cu mult drag îmi amintesc de cuvintele sincere, calde şi atât de fireşti cu care ne vorbeaţi. Îmi doresc să vă revăd. Anul trecut, în vară, trebuia să veniţi pe la mănăstirea Lupşa, unde am stat şi eu (cu greu) trei săptămâni, dar nu aţi mai ajuns din cauză că eraţi bolnavă - aşa am înţeles.

Eu aştept ca, dacă e voia lui Tati, să ne mai întâlnim. Mulţumesc pentru tot. :)

Întrebare: cum să stimulez trezvia? Mă simt leneş într-ale duhovniciei.

Ciprian