E păcat să iubeşti sau să ţii mai mult la o persoană decât la Dumnezeu? Adică să mă simt mult mai bine în prezenţa unei persoane de care îmi place, o fericire care nu a egalat-o pe aceea din momentul în care mă rugam sau vorbeam cu Dumnezeu? Şi de ce e păcat, dacă e? Şi de ce mi se întâmplă să nu am cel mai fericit moment când vorbesc cu El? Chiar dacă sunt un păcătos şi pătimaş...
Marius