Măicuţă, am rămas şocată când am citit răspunsurile despre sărut... ştiam dintotdeauna că actul intim e păcat, dar sărutul... îmi pare atât de inofensiv... Azi râd oamenii şi cu spatele dacă le spui aşa ceva, darămite să-ţi doreşti o astfel de relaţie cu un băiat... Unii ar zice că e nebunie curată! Să înţeleg că ar trebui să-mi mărturisesc acest păcat la duhovnic?
Măicuţă, nu vreau să vă disper cu temerile mele, dar să fim realişti: sunt nemaipomenit de puţini băieţii care vor o relaţie în Hristos şi mie mi-e frică de singurătate... Mă mai potolesc eu, Îl am pe Domnul Iisus deasupra şi în tot ce mă înconjoară, dar e şi aşa de frumos să ai cu cine ieşi, schimba o vorbă şi simţi aerul anilor tinereţii... Multe doamne de prin sat mă întreabă dacă am prieten şi eu le spun "nu" iar ele îmi zic: "Foarte rău, nu te mai întâlneşti cu anii ăştia!". Sincer, dacă aş vrea, aş putea fi cu câte un băiat în fiecare zi, dar ştiu că în acelaşi timp aş suferi enorm, deoarece nu ar fi ceva înălţător, ci jignitor! E aşa de greu de cultivat răbdarea...

Mulţumesc, sărut mânuţa!

Mihaela