Auziţi, să priceapă fata!
Când v-am scris mesajul ăla că "o iubire prin rugă / din rugă", aţi zis că asta e iubirea după care suspinăm!

O iubire prin rugă... mă gândesc eu că iubirea se manifestă prin rugăciune! Şi apoi am gândit că din rugă poate lua naştere, sau creşte din rugăciune... mai mult m-am axat pe distanţă, adică iubirea între două persoane la distanţă: prin rugăciune se manifestă şi... de la distanţă poţi oferi o rugăciune pentru cel de lângă tine!

Dar cum adică ASTA e iubirea după care suspinăm? Eu tot citeam "tânjim"!:))

E iubirea în care nu cumva nu te mai simţi nici singur?

Sau e un nivel de iubire... "avansat"?

E prea adânc ce mi-aţi zis! Hmm...

Sau rugăciunea face ca să se menţină echilibrul în orice fel de relaţie în care două persoane se iubesc? Şi nu mă refer neapărat fată-băiat, ci orice relaţie de prietenie, unde e iubire, evident!

Sau iubirea face ca să nu se ajungă undeva pătimaş?

Arsh, nu ajung adânc! Nu, nu ajung deloc adânc.

Sau ziceţi că iubirea ASTA e iubirea în care Îl includem pe Doamne-Doamne?

Ah, păi dacă e rugăciune, evident că apare şi Dumnezeu! Pfff, Lavinia! :))

Vai! Luminaţi-mă!

Ce are această Iubire de care ziceţi că după ea suspinăm?

Să fi reuşit eu să intuiesc niţel din ea, să o simt niţel? :) Hmm...

Da' eu atunci când am scris mesajul, visam, Maică! Eram în plină visare, pe culmile visării! Şi gândeam ce era cel mai cald şi... frumos! Pfoai, în ce puf mă vedeam atunci! :))

N-aveţi idee!

Iub! Lav