Hristos a înviat!
Am îndrăznit, în sfârşit, să vă scriu, Maică...

Numele meu este Mariana Silvia, sunt proaspăt mămică, şi pentru copilaşul meu vreau mai mult ca niciodată să fiu şi eu cu Hristos. De la naşterea lui Filip au trecut deja aproape 10 luni, timp în care l-am zărit pe Mântuitorul în ochii copilului strălucind de dragoste pentru noi doi, părinţii lui.

Deşi de mulţi ani spun că vreau să mă schimb, să fiu aşa cum lui Hristos Îi place să fiu (dar oare cum o fi aceasta?), însă dimineţile îmi propun şi până seara nu reuşesc nimic. A doua zi o iau iarăşi de la capăt cu dorinţa de a face ceva pentru Dumnezeu... şi iarăşi nu iese nimic... şi tot aşa... zile, luni, ani... oare ce nu fac bine? Nici măcar la Spovedanie Domnul nu-mi mai spune nimic, nimic. Totul s-a oprit în loc şi pare că nu se va mai mişca niciodată. La o conferinţă aţi spus că celor care vin la dumneavoastră cu gândul de a se sinucide le propuneţi ca timp de un an de zile să trăiască după indicaţiile pe care le daţi, iar la sfârşit, dacă sunt sinceri cu ei înşişi vor recunoaşte că nimic nu mai este ca înainte şi că între timp au descoperit că merită să trăieşti pentru a fi la sfârşit cu Hristos.

Şi eu aş vrea să porniţi cu mine pe drumul acesta, dar să mă ghidaţi ca şi pe copilaşi...

Să mă iertaţi!

Silvia