

Tocmai am citit scrisoarea lui Ionuț și m-am emoționat atât de tare, încât abia mă pot opri din plâns... De două săptămâni înlocuiesc zilnic cantorul bisericii și azi chiar am cântat "Vreau lângă Dumnezeu". Este și priceasna mea dragă și preferată și pe aceasta o cânt, cum nu pot cânta alta! Din tot sufletul și din toată ființa mea. Deja au învățat-o și preoții și toată mă umplu de bucurie când cântă cu mine cu toții la Sfânta Liturghie. Chiar în urmă cu câteva zile i-am spus soțului meu să facă în așa fel (orice-ar fi) ca la înmormântarea mea să se cânte neapărat această priceasnă. VAI MIE, BIATA NENOROCITĂ! Sunt cea mai păcătoasă din lume, dar un lucru e cert: "VREAU LÂNGĂ DUMNEZEU SĂ FIU MEREU!" oricum aș fi!
Aș mai avea ceva de spus în ceea ce o privește pe doamna dependentă de televizor.
Măicuță, eu am fost mai dependentă decât dânsa, pentru că la mine era obligatoriu să meargă și noaptea televizorul, dar am învățat de la dumneavoastră să pun o icoană în fața ecranului și să mă uit la ea întocmai cum și cât mă uitam la televizor. Am și așezat o icoană cât ecranul în fața televizorului și mă uitam zile în șir la ea. Ei, dar a fost o problemă, lipsea ceva... Lipsea zgomotul, gălăgia de care aveam noi de fapt nevoie, și mă gândeam ce să fac în privința asta? M-am înregistrat pe două casete cântând pricesne și astfel am avut și "zgomot" de fundal... Rezultatul? Am ajuns ca de doi ani să nu mă mai uit și să fiu chiar alergică (pe bune) la televizor! Parcă nu-l pot vedea nici măcar când e închis!
Astfel am învățat de la dumneavoastră, Măicuța mea, că nu de zgomot și gălăgie avem nevoie, ci de liniște, pentru că numai astfel Îl vom putea auzi pe Dumnezeu și pe noi înșine!
Vă îmbrățișez cu dor și drag, vă sărut mânucăle și vă iubesc nespus de mult!
Al dumneavoastră copil pămpălău: kati