Maică preaiubită,
Care este relaţia dintre libertatea de a alege, aşa cum o argumentează Frankl, deci conducând spre o împlinire vocaţională şi de sens a vieţii şi ascultarea, ca nevoinţă creştină. Am ascultat de tata şi ascult de soţ şi foarte adesea, aceste ascultări m-au strivit ca libertate şi împlinire a vocaţiei. Este adevărat că prin ascultare şi tăierea voii, am păstrat pacea în familie, iar Dumnezeu m-a consolat cu alte vocaţii, mai puţin sclipitoare decât cea pentru care am fost, cred, înzestrată cu talent, dar care m-au copleşit cu neaşteptate bucurii ale clipei.

Întrebarea mea este, de fapt:

Mă va judeca Domnul ca păcătoasă, fiindcă nu am înmulţit talantul harului meu, cel care îmi dădea sentimentul cel mai intens al sensului meu de viaţă, acceptând altul, cel ales de tata, apoi de soţ?

Cu dragoste,

Ileana