Inima înlăcrimată

Versiune tiparTrimite unui prieten

Le mulțumesc lui I. și A.I. pentru spovedaniile lor. Sunt exact în aceeași situație, ba mai rău aș zice. Voi v-ați întemeiat o familie, ați făcut copii, eu am două căsnicii ratate și nu am copii.

Am ajuns la mijlocul vieții, am rămas singură și cu un gol imens în suflet. Am trecut prin toate etapele vindecării, post, spovedanii, sfinte masluri și dezlegări, rugăciuni, pomelnice la multe mănăstiri, mers regulat la biserică, inclusiv vecernie. Dumnezeu mi-a trimis un părinte duhovnic care a știut să pună degetul pe toate rănile pline de puroi și scot afară tot răul. Am făcut și psihoterapie în limitele ortodoxiei, care m-a ajutat să aerisesc niște sentimente și frustrări acumulate în prima copilărie. Mi-am asumat vina
pentru greșelile făcute, mi-am dat seama cât de rea sunt.

Când credeam că sunt bine și acceptasem situația, am căzut cum nu credeam vreodată că voi mai cădea. Acum, în Postul Mare, marți, după Denii, m-am culcat cu un bărbat. Nici nu știu cum de am cedat, nu o zic cq scuză. M-am dus imediat la spovedanie, au urmat lacrimi dureroase, canon... a rămas multă durere, pot zice că acum am învățat cu adevărat ce înseamnă despărțirea de Domnul. Mă doare sufletul și simt un gol imens în dreptul inimii. E prăpastie și hău negru. E și un lucru bun din căderea mea, am devenit mai iertătoare cu aproapele. Cred că Domnul a îngăduit căderea mea pentru că mă credeam pe un piedestal și nu conștientizam.

Aș vrea să vă spun că, în suferința mea, doresc să mă îndrăgostesc, am sentimentul că am sărit niște etape din viața mea, vreau să împărtășesc bucurii și tristeți cu cineva. Nu pot sta singură. Mă întreb dacă merit... și totuși acum când vă scriu am sufletul plin de speranță și de bucurie pentru că Mântuitorul a venit pentru o păcătoasă ca mine, pentru că ne-a dat-o pe Maica Sfântă să se roage pentru noi. Cu versetele din Sfintele Evanghelii mă mângâi și mă ridic. DOAMNE CÂT DE BUN EȘTI. ATÂT DE MULT NE IUBEȘTI că uneori îmi vine să strig la oameni pe stradă.

Mult m-ați ajutat și duumneavoastră, Măicuță, cu site-ul, conferințele și cărțile publicate.

Nu pot decât să mulțumesc Domnului pentru toată grija Lui.

Măicuță, aș vrea să vă mai întreb: e greșit dacă alinarea sufletului mi-o regăsesc mai mult în Acatistul Bunei Vestiri și în Acatistul Slavă lui Dumnezeu pentru toate? Ce mă mai liniștește este să scriu și să fac multe plimbări. Mă bucur că a venit primăvara.

Vă îmbrățișez pe toți cu toată inima!
M.

Mulțumesc pentru spovedania ta. Îți simt durerea, o trăiesc, te îmbrățișez în ea, dar te și rog să tragi toate foloasele pe care ți le-a adus această cădere. A fost o cădere necesară, Copila mea. Pentru că doar acum ai trăit această căutare oarbă, inconștientă a iubirii în atingerile trupești, ca o cădere. Aceste păcate din „dragoste” sunt greu de văzut în gravitatea lor pentru că atenția sufletului este îndreptată către virtualul iubit și nu pe iubitorul nostru Dumnezeu. În ciuda suferințelor pe care le aduc căderile de acest fel, femeia nu renunță la dorința firească, dar rănită, sălbăticită, murdărită de a-și găsi perechea. Vine însă vremea, și iată la tine a sosit, în care înțelegem cu toată ființa puterea ucigătoare a acestui păcat și ne pocăim cu adevărat.

Înțeleg, te înțeleg că-ți dorești încă să te îndrăgostești, dar e foarte important să iei aminte la această dorință, Copila mea. În această dorință este ascunsă rădăcina păcatului. Dorința în sine, repet, e firească, nu e păcat, dar așa cum o trăim noi este bolnavă, este virusată și generează doar păcat. Apoi să mai iei aminte, Copila mea, că nu putem să ne umplem golurile din trecut. Că nu putem să trăim acum etapele sărite în copilărie sau adolescență. Vezi și tu cât de tragică este înfățișarea femeilor în jur de 50 de ani cu codițe, fustiță scurtă, machiaj adolescentin, etc. Ceea ce numim noi gol, ceea ce numim noi etapă sărită este, de fapt, o viață trăită de noi. În acea perioadă am trăit iluzii, păcate, nesimțire, absență, risipire în divertismente. Deci, n-am sărit acele etape, ci le-am trăit greșit, păcătos, somnambulic... Tot ce mai poți face acum și nu e puțin lucru, este să îți asumi întreaga viață și s-o oferi lui Dumnezeu fără rușine, fără prefăcătorie... Și concret: să faci două liste:

1. lista tuturor evenimentelor, întâmplărilor bune din viața ta și să mulțumești lui Dumnezeu pentru ele. Va fi o listă greu de întocmit pentru că nu ne-a învățat nimeni să dăm atenție binelui, frumosului. Aici îți vor fi de ajutor: Acatistul Bunei Vestiri și Acatistul Slavă lui Dumnezeu pentru toate despre care îmi vorbești.

2. lista celor rele ale tale, fără să acuzi pe nimeni, fără să te justifici bazându-te pe circumstanțe, dar cu dragoste pentru suflețelul tău care tânjește după lumină și bucurie. Retrăiește toate acestea cu rugăciune, cerând iertare lui Dumnezeu. Aici vei găsi multă alinare rugându-te cu Canonul de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos.

Jertfește deocamdată, Copila mea, dorința de a te îndrăgosti și de a-ți găsi perechea. Lucrează, lasă-L pe Dumnezeu să lucreze la vindecarea sufletului tău și multe se vor schimba, inclusiv nevoile și dorințele.

Dumnezeu să te binecuvinteze, Suflet drag!

Maica Siluana