Cum să trec de la o credință rațională la cea adevărată (simțită), căci atunci când mă rog simt cum apasă asupra creierului meu o forță supărătoare și ajung chiar să nu mai pot suporta să mă rog, de am ajuns și noaptea să mă trezesc din somn fără să vreau și încercând să mă gândesc la Dumnezeu nu pot să biruiesc sau să scap de acest „stres”. Parcă nu primesc nici o alinare reală. Am observat uneori că atunci când mă rog la Maica Domnului simt o ușurare a apăsării asupra creierului și uneori (dar rar), simt și ceva plăcut în suflet și abia atunci reușesc să zic rugăciunea mai ușor. Iar atunci când primesc o mângâiere în lăuntrul meu nu o pot primi deschis pentru că mă tem să nu fie o înșelare, fie de la simțurile trupești, fie de la diavol.
Deci încă nu știu să mă rog și nu-mi găsesc liniștea desăvârșită fiindcă nu am credința adevărată??
M M
Om drag,
Să te așezi întreg în fața lui Dumnezeu. Nu te mai băga cu râvnă doar în cuvinte și cereri, ci și în ce simți. CA să-L simți pe Dumnezeu ai nevoie să-L primești în simțirile tale. Oferă-I, în loc de cuvinte, tot ce simți: presiune, „stres”, senzații neplăcute, orice simți... Dacă nu poți să spui „Doamne” în timp ce-i arăți astea, privește-L doar în icoană. Încet, încet vei înțelege ce anume se împotrivește în tine lui Dumnezeu.
Acele simțiri pot fi partea văzută, simțită, a unui conflict ascuns cu Dumnezeu.
Te rog să iei și niște Omega 3, din pește, ca să-ți întărești puțin celula nervoasă.
Apoi, ai grijă să renunți la anumite gesturi sau deprinderi care îți produc tensiune și stres și de care devii conștient doar când te ajută harul rugăciunii.
Iar dacă ai cumva ambiții prea mari, așteptări nerealiste de la tine, caută acolo cauza stresului pe care vrășmașul o pune pe seama rugăciunii. Smerește-te să fii ceea ce ești acum, fii credincios peste puținul de care ești capabil acum, și te va crește Domnul încet, încet. Nu te compara cu nimeni și nu primi un „model” lăuntric de genul „așa ar trebui să fiu”! Nu poate mintea omului să-și imagineze cum vom fi, ce vom fi!
Cu drag și rugăciune și încredere,
Maica Siluana