Vă rog frumos să ne spuneţi câteva cuvinte despre carne şi în ce măsură evitarea consumului de carne de porc, pui, curcan etc. ne poate ajuta să fim mai puternici în războiul nevăzut la care participăm zi de zi. Personal, din cauza unor probleme de sănătate, am renunţat la consumul de carne de porc (mai gust din când în când, însă nu îi simt lipsa dacă nu mănânc perioade lungi). Citind într-un răspuns al dumneavoastră către cineva că sunteţi o consumatoare numai de peşte, aş îndrăzni să vă întreb dacă evitarea treptată a consumului de carne reprezintă o bună alegere şi ce ne-ar putea ajuta pe acest drum? Aş vrea să precizez că nu-s adeptul extremelor în problema asta, deci mă gândesc la o renunţare treptată întinsă poate pe o perioada de 2-3 ani în aşa fel încât să nu apără frustrări bruşte şi să cădem în extrema cealaltă, adică a consumului excesiv, pe motiv că două luni n-am mâncat şi acum "merit".
Mulţumesc anticipat!
Vă rog să mă iertaţi pentru îndrăzneală.
Gabriel Mtl
Dragă Gabriel
Consumul de carne are două aspecte: unul liturgic şi unul dietetic. Liturgic, nu mâncăm carne în zilele de post rânduite de Sfânta Biserică, sau nu mâncăm deloc dacă avem această rânduială ascetică, fie în mănăstire, fie în viaţa personală.
Dietetic vorbind, cărnurile sunt mai grele sau mai puţin grele, mai dăunătoare sănătăţii sau mai puţin dăunătore, şi după animalul din care provin, şi după felul acestuia de a se hrăni, şi după felul în care a fost sacrificat, şi după felul în care a fost prelucrată şi conservată carnea şi după ritmicitatea cu care o consumă omul, şi după cum e gătită... Aici găseşti multe informaţii utile în cărţile de specialitate. Cert este că astăzi carnea e din ce în ce mai toxică, din mii de motive, printre care, cum ne scria Agnes, şi frica pe care o trăieşte animalul când este sacrificat.
Acum, animalele nu mai sunt făpturi alături de om, făpturi care se oferă pe ele însele pentru viaţa omului, ci bunuri de consum prădate fără rânduială şi fără respectul cuvenit! Un animal crescut în casă era mai întâi iubit şi apoi mâncat! Era plâns de copii şi totuşi mâncat! îmi amintesc asta de când eram copil. Plângeam după mieluţ, dar când îl mâncam simţeam cât e de bun şi mulţumeam! îi mulţumeam lui că e bun şi că a vrut să moară pentru mine. Plângeam şi când smulgeam ceapa din pământ! Şi mama îmi explica răbdătoare că aşa ne mâncăm noi fiinţele, unele pe altele, că aşa a lăsat Dumnezeu şi că Dumnezeu răsplăteşte pe fiecare pentru ce a făcut aici pe pământ pentru ceilalţi! Dar eu tot nu voiam să mă mănânce lupul!
E taină mare, om drag, relaţia aceasta dintre viaţa care se mănâncă şi viaţa care mănâncă! Să ne plecăm cu smerenie în faţa ei şi să ne împărtăşim cât mai respectuos şi grijuliu de ea!
Iar dacă vrei să renunţi la carne, bine faci! Nu e nevoie să o faci treptat! Hrana vegetariană e suficient de bogată şi bună dacă avem grijă să mâncăm şi cereale integrale. Poţi mânca apoi carne ocazional, la Paşti, la Crăciun, când mergi la ţară şi mănânci ceva sănătos şi bine preparat.
Şi să mulţumim Domnului şi să-I dăm slavă pentru toate!
Cu respect,
M. Siluana