Dragă Maică Siluana,
Eu v-am mai scris odată şi aştept cu nerăbdare răspunsul de la dumneavoastră, dar acum eu vreau să vă expun o altă nedumerire pe care aş dori să mi-o dezlegaţi cu cuvântul dumneavoastră de învăţătură.
Aţi vorbit frumos despre relaţia dintre părinţi şi copii în "Meşteşugul bucuriei". Asta îmi va fi foarte de folos pe viitor, dar eu am avut o copilărie zbuciumată şi destul de dramatică, iar acum că am 27ani sunt departe de casă (în străinătate) cu gândul să-mi construiesc viaţa singur, mai ales că mama săraca nu poate să ne sprijine pe toţi patru (suntem patru fraţi) dar aici sunt singur şi slab, vulnerabil (aşa sunt de mic, dar eram lângă "poala mamei" şi acea perioadă s-a dus de mult) şi acum ca niciodată am nevoie de tărie interioară, curaj, putere ca să pot să fac faţă încercărilor de zi cu zi ca să nu cad în vreo "capcană necurată".
Întrebarea mea este:
De unde această putere şi tărie interioară, de unde să o iau? Cât influenţează puterea rugăciunii în alegerea căilor vieţii? Afară de rugăciune sunt şi alte mijloace din viaţa de zi cu zi care să mă poată ajuta în a avea mai mult optimism (că doar despre asta e vorba într-un final, nu!)?
E drept că în om nu te poţi încrede şi nici în gândurile lui, dar e valabil pentru toată fiinţa umană?
Vă rog să mă scuzaţi dacă sunt copilăros şi încă necopt la minte, dar singur cum pot răzbate în viaţă decât aşa cu paşi mărunţi şi siguri, de frică să nu greşesc şi asta numai din pricina experienţelor din copilărie.
Vă mulţumesc că mi-aţi citit aceste rânduri scrise de un tânăr care vrea să ducă o viaţă creştină, dar şi fericire!
Cu respect,
Gabriel de la Neamţ
Dragul meu Gabriel de la Neamţ,
Îţi mulţumesc pentru mesajul tău şi te rog să mă ierţi de întârziere. Am fost şi voi mai fi plecată în curând de la Centru.
De unde să iei putere, Copil drag? De la Dumnezeu, Cel ce ni Se dă pe Sine întreg pentru a avea putere să devenim cei ce suntem chemaţi să fim. Devenirea noastră, fericirea şi bucuria noastră, sunt împreună lucrări ale noastre cu Dumnezeu. Noi avem şi suntem vasul viu în care vine şi lucrează puterea lui Dumnezeu. Vasul viu suntem chiar noi, fiecare în parte, cu trupul şi sufletul şi duhul său. Puterile sufletului nostru sunt ca nişte vase în care primim puterea necreată a lui Dumnezeu. Numai aşa vom înainta pe Cale şi vom fi fericiţi de viaţa noastră.
Important, vital, pentru noi este să ne menţinem "conectaţi" la Puterea lui Dumnezeu, Harul sfânt, care ni se dă în Biserică. Prin Sfintele Taine şi Slujbe primim harul şi îl lucrăm cu rugăciunea şi faptele bune.
Atunci, mă poţi întreba, de ce nu sunt fericiţi toţi oamenii care merg la Biserică şi se roagă? Ei nu primesc harul? Ba da, Copil iubit, îl primesc dar nu-l ţin, nu-l pot păstra şi nu lucrează cu el. Nu-l ţin pentru că au vasele sparte sau crăpate de patimi de care nu se ocupă cu atenţie. Sau sunt pline de reziduri de neiertare şi resentimente datorate durerilor din trecut. Sau încearcă să lucreze cu harul lui Dumnezeu în direcţii neduhovniceşti...
În cazul tău, Copil iubit, cred că ai avea mare nevoie să înveţi să-ţi cureţi puterile sufletului iertând toate cele din copilăria ta zbuciumată, pentru a porni curat şi liber la drum. Calea pe care cred că m-ai tot auzit că o recomand este seminarul nostru online "Să ne vindecăm iertând". Dacă te hotărăşti să facem împreună acest seminar, te rog să-mi scrii acolo şi eu îţi voi răspunde şi voi fi cu tine pe tot parcursul acestui drum. Apoi, dacă ne vom împrieteni destul putem rămâne prieteni mereu în Domnul!
Te îmbrăţişez cu drag mult şi respect şi încredere.
M. Siluana