Important e să stabilim ce este vrednicia.Principalele sensuri ale acestui cuvânt sunt: a fi capabil, a merita o anumită demnitate(funcție înaltă) și a fi harnic.

Orice trăire a noastră poate fi privită din două perspective: gândire și simțire.Dacă mă ocup doar de ce gândesc, rămân în iad.

Nu e nevoie să baţi tu la uşa Domnului, ci doar să-i deschizi!
El este deja la uşa inimii tale şi bate!
Auzi? Fiecare bătaie a inimii tale este, de fapt, bătaia Lui la uşa ei!

Dar mereu și mereu avem nevoie să nu uităm că fără Domnul nu putem face nimic.

Calea eliberării, drumul sfințeniei este coborâre, este coborâre la iad. Cum spun Părinții, omul L-a pierdut pe Dumnezeu în rai și L-a regăsit în iad.

Când Domnul ne cere să ne lepădăm de mamă și de tată, să-i urâm pentru El, ne cere tocmai să ne rupem de această legătură simbiotică, de această

Este nevoie să-I dăm lui Dumnezeu nu doar gândurile noastre, ci "toată viața mea", adică întreaga energie a vieții mele și toată simțirea mea.

Dacă înțelegem că nu putem fi buni fără Dumnezeu, deodată ni se ia o povară de pe suflet. Nu trebuie să fim altfel.
Suntem așa cum suntem dar nu suntem gata.

Avem nevoie să ne acceptăm viața, să acceptăm adică faptul că avem viață, 
că suntem în viață, că suntem vii. Noi confundăm viața cu evenimentele ei,

Vreau să știți că semnul credinței în Dumnezeu este un somn bun.
Când te-ai culcat, știi că ești în brațele lui Dumnezeu și niciun loc de pe lume nu-i mai comod și mai sigur.