Din dor de Maica

Eu devin ca Maica Domnului născându-L pe Hristos în mine.

De obicei, alergarea asta după distracții este un strigăt de deznădejde. Acolo e un suflet care e mort de frică, nu știe de ce trăiește, nu știe cum

Femeia se oferă ca mâncare copiilor ei, ca Dumnezeu. Seamănă cu Dumnezeu Care Se dă pe Sine ca mâncare omului.

Frumosul există, dar omul nu vede pentru că ochii lui sunt bolnavi de răutate, de frică, de boală, de răutate, da? De boala aceasta.

Da! Inima omului botezat e însetată de Prezența Domnului iar chemarea Sfântului Lui Nume o poate face oricine

Mânând-o la adânc! Scufundându-ne în noi înșine prin chemarea Sfântului Nume. Mereu și mereu să chemăm Numele Domnului și să ne hrănim și cu "tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".

Şi atunci m-am ­aşezat în faţa lui Dumnezeu şi am zis:

A prețui viața, după părerea mea, ar însemna să luăm aminte la cuvântul din satul meu care spunea: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune în traistă.

A prețui viața, din punctul meu de vedere, este să ascultăm ce făgăduim la Sfânta Liturghie, când zicem: pe noi înșine și unii pe alții și toată

Acum aș vrea să mai adaug doar câteva cuvinte despre un “leac” indispensabil:amintirea lui Dumnezeu. Această amintire este o lucrare tăcută a minții, prin care stăm în prezența lui Dumnezeu.

Așadar, caută să te cunoști pe tine, să-ți cunoști gândurile, intențiile și dorințele și să le oferi Domnului spre vindecare. Aprinde-te de dorirea Lui și multe se vor schimba în jurul tău.

Când suntem conectați în har, noi putem să facem lucruri care să ne scoată din situații care par fără ieșire.

Aceasta este calea Ortodoxiei: nu ne ridicăm pe înălțimile rațiunii unde putem face abstracție de “fratele nostru, porcu”, cum numea un filozof trupul, ci coborâm în lăuntrul cel mai dinlăuntru al

Vedeți, așa s-a aprins focul de la flăcăruia noastră!

Să nu ne amăgim: singura soluție adevărată este viața cu Dumnezeu, în Dumnezeu. Nu e metaforă, Domnul ne spune să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu că apoi "toate ni se adaugă".

Nu căuta, Om drag, răspuns la oameni, ci la Dumnezeu. Nu-i judeca pe ceilalți, ci pe tine. Și te rog s-o faci cu optimism: "Doamne, fie-Ți milă de

Dacă am putea fi conștienți cât de vindecătoare sunt slujbele pentru cei adormiți! Slujba înmormântării este o Sfântă Taină a iertării și a mângâierii

Mie mi-e frică ori de câte ori trebuie să vorbesc în public. Am angoasă de comunicare și nimeni nu crede, pentru că vorbesc mult și oriunde sunt chemată.

Dar, la un moment dat, când am obosit de moarte - cum se spune - să mă întreb "Cum e posibil" și să mă străduiesc să

Sunt la Sfânta Liturghie și mintea mea zboară în alte direcții, mă dor picioarele, amețesc...Ei, toate acestea le accept, le adun în dorul meu de Dumnezeuîi de mântuire și fac din ele "carnea rugăc

Dumnezeu are milă de noi și nu ne arată dintr-o dată toate cele ascunse ale noastre, că n-am putea să le ducem.

Dumnezeu nu zice: de ce ai mințit, de ce ai omorât, de ce ai făcut acel păcat...Niciodată nu pune întrebarea asta, fiindcă
El știe de ce...

Așa cum organele noastre de simț au fiecare specificul lor și rolul lor, și duhul nostru are rolul săuspecific de a intra in contact cu Dumnezeu, cu harul Său.

O altă formă de a vedea lumina necreată este vederea propriilor păcate. Fără această lumină, fără prezența iubitoare a lui Dumnezeu în noi, nu ne putem vedea păcatele.

Demonii sunt creaturi. Ei sunt foarte inteligenți dar sunt creați. Ieșind din câmpul lor, nu mai au nicio putere asupra noastră.

Nu există vindecare până nu ne dăm seama că "asta nu e viață", că ce trăim nu este viața pe care o dorim în mod conștient.

Important e să stabilim ce este vrednicia.Principalele sensuri ale acestui cuvânt sunt: a fi capabil, a merita o anumită demnitate(funcție înaltă) și a fi harnic.

Orice trăire a noastră poate fi privită din două perspective: gândire și simțire.Dacă mă ocup doar de ce gândesc, rămân în iad.

Nu e nevoie să baţi tu la uşa Domnului, ci doar să-i deschizi!
El este deja la uşa inimii tale şi bate!
Auzi? Fiecare bătaie a inimii tale este, de fapt, bătaia Lui la uşa ei!