Nu te mai uita în oglindă ca să vezi dacă eşti sau nu frumoasă, pentru că vei iscodi să afli acolo cine ştie ce imagine din clipurile publicitare!

Ce e specific akediei este o stare de sufocare. La propriu sau la figurat.
„Mă sufoc, nu mai pot!” - acesta e un simptom foarte limpede.

Deci să nu mai ținem cont de ce simțim, de ce ne vine, de ce se întâmplă
și să dăm pe mâna lui Dumnezeu o porțiune mică din viața noastră,

A fi transparent la Dumnezeu înseamnă să te lași pătruns, străbătut, să te lași despicat în inimă.
Suferința aceasta ne aduce aproape de chipul lui Dumnezeu din noi.

Zicem „Vino și Te sălășluiește întru noi”.
Unde? În mizeria mea, în iadul din mine.
Vino și scoate-mă de aici!
Aici este taina: această coborâre cu Hristos în iadul din noi,

Mulți spun că să fii blând înseamnă să surâzi mereu! Or, sunt situații în care a fi blând nu înseamnă asta.

Eu cred că simțirea mângâierii Duhului Sfânt începe în clipa în care acceptăm cât de dezamăgitoare sunt toate celelalte forme de mângâiere.

Atâta timp cât eu voi spune: „Doamne Iisuse!”, Duhul Sfânt va veni.

Eu am nevoie să fiu recunoscut, să fiu iubit, să fiu prețuit, pentru că așa m-a făcut Dumnezeu. M-a făcut o ființă extrem de prețioasă și prețuită.

A căzut iubirea în iubirea de ceva.
Atunci dorul, această deschidere a sufletului omenesc făcut de Dumnezeu nesățios, flămând -

Sărăcia nu este nici virtute, nici păcat, ci ceea ce faci tu când ești sărac poate fi virtute sau păcat.

Boala și necazurile nu sunt, de fapt, decât strigătele adâncului nostru, care spune: „Eu nu mai vreau să trăiesc așa! Ce faci cu mine? De ce mă chinui?

Se zice că obișnuința e a doua natură. Ce înseamnă asta?
Obișnuința înseamnă niște legături între neuroni ai creierului meu, care automat îmi declanșează o anumită atitudine,

Eu sunt un vas în care vine preaplinul. Eu nu pot să ofer nimic, nici măcar o cerere.
Pentru că atunci când cerem ceva cuiva, de fapt îi oferim încrederea noastră că ne dă.

Ai tendința să te duci acolo de unde izvorăște apa, însă nu poți să treci. Singurul „traseu” este acela de a te lăsa în învolburarea acestor Ape, care te duc unde vor ele. Fac ce vor.

Tristețea este ”facă-se voia mea!”. Asta este. Și, la urma urmei, de ce oare Dumnezeu n-o fi vrând să facă voia mea? Pentru că El face atâtea pentru

În pauzele acestea dintre un măr și altul, între o plăcere și alta, omul intră în spaimă. Spaima singurătății. Pentru că el nu-i făcut să trăiască

Pentru ca lumea să se înomenească, pentru ca să se înduhovnicească, trebuie ca eu să mă îndumnezeiesc. Numai omul se îndumnezeiește,

Mie mi-a fost multă vreme greu să fac deosebirea între întristare și akedie, mai ales că amândouă ne pot duce la spitalul de nebuni, căci

Pofta nu e la cheremul libertății, ci al egoului. Libertatea îl poate ajuta pe om să se poarte omenește sau duhovnicește cu pofta sa,

Primul pas spre însănătoșire este să recunoaștem că suntem bolnavi. Primul pas este această responsabilitate față de mine:ceva nu e în regulă cu

În loc să mă sperii că dacă nu împlinesc o poruncă „am încurcat-o”, am descoperit bucuria de a o alege pe cea care se adresează neputinței mele celei

Fă o experiență: ia o situație în care suferi și fă deosebirea între ce simte inima ta, trupul tău și ce gândești.

Poate într-o zi o să vorbim și despre iad. Eu am început să mă înțeleg bine cu iadul acesta, de când m-a ajutat Dumnezeu să văd că este doar un

Ca să aflu de ce a făcut Dumnezeu lumea, eu trebuie să intru în contact cu lumea, cu lumea lui Dumnezeu.

Când îți pui întrebări despre ce sens are viața, ce rost are, să zici așa: "Am auzit că există Dumnezeu și că El împlinește niște făgăduințe,

​Oferă-i nimicul tău. Tu te tot străduieşti, ca şi mine şi ca mulţi dintre noi, să umpli acest nimic turnând în el fel de fel de alte nimicuri sau minciunele...

Cred că înseamnă ceva ce trebuie descoperit de noi înșine și nu în vreo carte, fie ea chiar și Sfânta Scriptură sau învățătura Sfintei Biserici cuprinsă în cărțile sfinte sau învățăturile Sfinților