De ce a fost îngăduit? Cui a fost de folos (sau nu)?

Printer-friendly versionSend by email

Doamne ajută!

Domnul m-a binecuvântat cu bucuria de a vă fi ascultat minunatele Cuvinte, la conferinţa cu tema „Toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos”. Sunt puţin mâhnită că nu am avut curaj să pun o întrebare care mă frământă de foarte mult timp. Nu ştiu dacă o să aveţi timp să-mi răspundeţi. Eu doar o să încerc să pun întrebarea aşa cum mă pricep.

...un copil (fetiţă) suferă mult din pricina unor deficienţe fizice. Pe lângă acestea, la o vârstă foarte fragedă este violat.
Întrebare: De ce a fost îngăduit? Cui a fost de folos (sau nu)? Pentru ce? Pentru cine?
Cum se poate vindeca (dacă mai este posibil) de această traumă care l-a marcat pentru toată viaţa?
V.

Cum am spus de multe ori, repet şi acum: Eu nu am răspuns la această întrebare. Eu am doar credinţă şi încredere că Cel Care a îngăduit acestea a fost şi este una cu fetiţa despre care-mi vorbeşti şi a suferit şi suferă cu ea, în ea, toate cele pe care le-a pătimit şi le pătimeşte. Fără El, fără Acest Dumnezeu Care ridică păcatul lumii şi ia asupra Sa durerea omenească şi şterge toată lacrima de pe obrazul tuturor copiilor Lui abuzaţi. Ce a trăit acest copil, şi alte milioane şi milioane de copii nevinovaţi, ar fi doar crime oribile şi stârpirea „speciei umane” ar fi un gest de igienă elementară!
Cu Acest Dumnezeu însă, toate au un înţeles şi un rost (nu ca evenimente care au avut loc, ci ca cele ce devin în El) care face posibilă fericirea în chiar aceste condiţii.
Numai El îţi va răspunde, Copila mea, şi numai El te va ajuta, şi direct, prin harul Său din Biserică, şi indirect, prin oamenii pe care ţi-i trimite în cale, să-l primeşti pe El ca Doctor al rănilor tale şi Izvor al bucuriei în locul soluţiilor alese ca om: victimizare, culpabilizare, răzbunare etc.
Numai acel copil ajuns mare poate transforma acea traumă în Paşte, în trecere la Bucuria Învierii care nu depinde de nimic din lumea aceasta. Acolo, în Bucuria Învierii, bucurie ce ni se oferă încă de acum şi aici, toate se prefac, se transfigurează şi viaţa toată, marcată de blestem, devine viaţă răscumpărată şi binecuvântată.
Eu cred asta, ştiu asta, şi ştiu că şi tu poţi cu El şi în El dacă vrei. Îndrăzneşte!
Cad acum la picioarele Lui şi-L rog să te ajute cum singur ştie să auzi răspunsul pe care ţi-l dă în tot timpul, în tot locul şi prin toate mijloacele posibile!
Cu durere, dragoste şi respect,
M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar