Am un fel de dor de Maica Domnului

Printer-friendly versionSend by email

Un lucru simpatic îl simt de la o vreme încoace: am un fel de dor de Maica Domnului.
Simt aşa un entuziasm foarte mare pentru ea. Îmi vine să... nu ştiu, o materializez cumva...
Adică... am o bucurie enormă când mă gândesc la ea...
Mi-a zis doamna C. o chestie superbă: când am fost la orfelinat, eu am cunoscut-o atunci pe Maica Domnului. Deşi greu pentru mine, adică abia acum, de vreo câteva zile am formulat fraza că eu "am trăit fără mamă" o perioadă importantă din viaţa mea.
Şi când mi s-a zis că eu bebeluş fiind, şi singură, am cunoscut-o pe Maica Domnului acolo, că era cu mine... pfaaa, mi s-a părut splendid, mi s-a părut extraordinar, mă umple de bucurieeee, multă!
Parcă mă simt valoroasă, mă simt iubită... simt eu astea, deşi sunt importantă pentru ea, şi iubită.
Şi încă o fată mai de mult mi-a zis două lucruri: că Maica Domnului a ţinut locul mamei când nu era mama şi... că răspunde mai repede... şi apoi mi-a mai zis că... tot Maica Domnului v-a trimis pe dumneavoastră la mine, acum doi ani şi ceva...
Am temerea adesea că... să nu cumva să nu mă ajute, să mă lase să mă descurc... am temerea asta.
Dar parcă nu i-am cerut tâmpenii. Sau am teama să nu îmi răspundă pentru că se gândeşte ea ceva de genul "ia, ca să te mai smereşti", de chestia asta mi-e frică deseori.

Şi duminică îmi era dor de Ea, un dor... parcă nu mai fusese nimic de destulă vreme intim între mine şi ea, nimic special, nimic puternic... Au fost dăţi foarte pregnante şi... îmi era dor de... vreau şi îmi place să am o relaţie specială cu ea, numai eu cu ea... Adică... îmi plac chestiile astea, micile minuni, mica mea intimitate cu ea, în intimitatea inimii mele,care o caută cum ştie...

Şi cu dorul ăsta duminică îmi tot ziceam că mi-e dor de Ea... şi... a fost o chestie cu maşina din nou prin oraş. Curgea motorină şi eram cu spaima groaznică să nu explodeze maşina şi... am strigat la Maica Domnului, sărmana, şi a ajutat foarte repede.
Cumva mi s-a dus dorul de ea prin minunea asta, dar... tot îmi este dor de ea.
Ah, şi am început să îi cer ajutorul ştiţi cum? O rugam să mă adoarmă… Dar nu râdeţi de mine!
Îi ziceam că vreau să mă adoarmă, şi în două, trei minute sforăiam. :)
Aşa am început să-i vorbesc şi am văzut că "funcţiona" şi am început de la asta la fel şi fel de chestii, cum am nevoie de ea...
Dar acum mi-e dor de... o mică iubire cu ea, ceva intim... nu ştiu să definesc!

Şi parcă... nu ştiu... nu ştiu ce să cred. E şi neputinţa-mi, care mă împinge, dar parcă... e entuziasmul acela când descoperi că... chiar te ajută şi te iubeşte! Ah, şi acum o mai rog să mă adoarmă :)) foarte des! :)
Haideţi că mă culc! Am un dor de ea, e dor... un dor ciudat, e ciudat pentru că nu ştiu să... îl explic. E dor de... ceva intim între mine şi ea, ceva special!

Acum am început să mut gândurile pe care mi le zic mie, să le îndrept către ea... Cred că e mai bine aşa, pentru că aşa mă face să nu mai judec şi... mă va face să renunţ la unele gânduri...

Şi mai e o chestie pe care vreau să v-o spun: i-am zis şi lui M. şi mi-a zis că şi ea s-a gândit la asta (mie mi-a picat mai târziu fisa): Noi două pentru că avem schema asta a abandonului, imitam, eu cel puţin imit foarte uşor, parcă mi-e în natura mea să imit. Adică observ că imit foarte uşor, şi... mă gândeam că... dacă aş deveni dependentă de Dumnezeu... noi avem deja un "atu" (cum a zis ea), nouă ne-ar veni mai uşor să-L imităm pe Domnul. De-aş deveni eu dependentă de Maica Domnului... Mmmm!
Adică noi dependentele (abandonatele :))) deja suntem croite pe făgaşul ăsta, avem formată chestia asta de a deveni dependent de ceva... Asta mi-o zic când mă doare că mă văd o umbră şi când mă văd un mozaic de dependenţe şi obsesii. Şi îmi zic ca să mă încurajez. Dar lăsaţi că fata va studia în detaliu cum e cu umbra asta. Şi, dacă găsesc corelaţii, deşi lucrarea e pentru mate info, le bag acolo. Strică prea multă exactitate...

Gata, maică, vă las!
Ufff!

Vă sărut mâinile cu dor (cu tentă de dependenţă, că aşa mă simt acum la ora asta)
Umbra din umbră

Te îmbrăţişez şi-ţi mulţumesc pentru toată căutarea şi frământarea ta de a intra în Bucurie, şi te mângâi şi te binecuvântez, deşi de multe ori îmi vine să te ciufulesc pentru prelungul popas în plăcerea de a fi fost abandonată!
Cu drag mare şi încredere de nezdruncinat, uneori în ciuda oricărei evidențe,
M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar