Doamne ajută, Măicuţă dragă!

Mă rog Bunului Dumnezeu şi Măicuţei Domnului ca rândurile mele să vă găsească sănătoasă.
Vă scriu, Măicuţă dragă, pentru că sunt liniştită. Nu ştiu dacă sunt mulţi care vă spun că sunt liniştiţi însă eu vreau să vă mulţumesc din suflet pentru rugăciuni, pentru Seminar, pentru tot! Mulţumesc Bunului Dumnezeu în fiecare zi că v-am întâlnit!
Astăzi, am reuşit cu ajutorul Domnului să ne împărtăşim şi, ca de fiecare dată după ce primesc Trupul şi Sângele Lui cel sfânt, simt această putere şi linişte. Totul se opreşte în loc şi parcă cea fost greu ieri astăzi nu mai are aceeaşi greutate...
…În ceea ce-l priveşte pe părintele... Vă mulţumim din suflet amândoi pentru sfat şi, aşa cum aţi spus, „decât să judecăm mai bine să căutăm în altă parte”. Da, am judecat şi am suferit mult. Am făcut păcatul de nenumărate ori fără să mă pot opri... m-am împleticit în durerea mea...
Măicuţă, Mare şi Bun este Dumnezeul nostru!
Am strigat către Domnul şi El m-a auzit şi de data aceasta. M-am rugat mult pentru părintele şi l-am binecuvântat! M-am spovedit şi i-am spus sincer ce gândesc, i-am spus suferinţa mea, a noastră...
Acum sunt liniştită, Măicuţă, şi chiar mi-am amintit o fraza din sesiunea a şaptea: „...cel care iartă este responsabil de atitudinea sa personală şi asta e tot. Ceilalţi nu ne aparţin, nu avem nici un drept asupra lor şi nici ceva să le pretindem...”.
Dumnezeu le aşează pe toate… Domnul nu lasă nimic la voia întâmplării şi astfel părintele a intrat, că a vrut, că nu a vrut, în acest Seminar al iertării – „panaceu universal” – cum l-a numit dealtfel în urmă cu un an când i-am spus că vreau să-l fac. Şi aşa cum m-aţi învăţat, binecuvântarea şi rugăciunile ne-au adus liniştea şi pacea!
Îl binecuvântez pe Domnul şi Îi mulţumesc că m-a ajutat să „văd” că în CASA LUI nu trebuie să cauţi pe nimeni altcineva ci numai şi numai pe El. Că preotul este un om care este CHEMAT să fac lucruri sublime şi că noi trebuie să nu-l lăsăm atunci când greşeşte şi să strigăm către Domnul să-i ajute pe fiecare dintre ei să se îmbrace cu dreptate şi să nu se încurce în lucrurile lumii şi ale diavolului.
Măicuţă, nu îmi doresc altceva decât să devin liberă, vorbesc de LIBERTATEA pe care numai Domnul ne-o poate da. Mintea mea aspiră la acest lucru pentru că, de multe ori, când am intrat în mine, dacă pot să mă exprim aşa, am simţit acea linişte, acea „o altă lume”, am simţit pentru puţin timp numai gustul libertăţii, libertate pe care oamenii nu o cunosc. Eu o doresc, însă păcatele mele, voinţa mea slabă, mă împiedică!!!
De multe ori îmi spun că a nu mai păcătui, a-L urma pe El este numai o chestie de hotărâre, este o decizie personală pe care nu pot şi nu VREAU să o iau.
Pentru că EL mă aşteaptă cu braţele deschise. Am înţeles că El e mereu cu noi, în noi şi pentru noi şi numai prostia şi indolenţa noastră, neştiinţa ne fac atât să suferim.
Aşa i-am spus şi părintelui, că am strigat la Domnul în suferinţa şi durerea mea şi L-am rugat să facă sarcina uşoară şi El a venit şi a făcut-o.
Acum Măicuţă, sunt într-o zi însorită, mâine poate va fi din nou furtună, cine poate şti asta?
De aceea vă rog din suflet, rugaţi-vă pentru mine, pentru noi, în continuare şi spuneţi tuturor oamenilor care au început Seminarul că toată vindecarea este în mâna Domnului, doar că în noi trebuie să facem loc acestei credinţe şi că trebuie să strigăm din tot sufletul şi să-i spunem că avem nevoie de El. Secretul este că nu trebuie să binecuvântezi din vârful buzelor, ci trebuie să comunici întruna, întruna cu Domnul şi să-L pui înaintea a toate ce întreprinzi în fiecare zi.

Vă îmbrăţişez cu dor şi cu multă dragoste. Vă port mereu în rugăciunile mele firave, în sufletul meu.
Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate şi multă linişte sufletească.
Şi pentru că Sărbătorile se apropie cu paşi repezi vă urăm din inimă un călduros „LA MULŢI ANI!”.
Bucurie sfântă!
Cu dragoste întru Domnul
Cor