Aş vrea să vă cer un sfat. În urmă cu doi anişori, când trebuia să intru la facultate mă bătea gândul să dau la psihologie. Dar pentru că mă speriasem că mă poate influenţa în slaba mea credinţă şi mă poate depărta de Domnul am renunţat la idee. Acum, după ce am mai cunoscut tot felul de perspective, chiar ale unor psihologi care au cunoscut frumuseţea credinţei (exemplul Ralucăi, cea care v-a dat mărturia aia frumoasă pe site), şi au descoperit şi că psihologia e un domeniu frumos, dar nu e totul, e doar o parte din complexitatea asta de minuni ce e omul şi că hrana lui principală e de la Cel ce l-a creat şi îl ştie mai bine decât se cunoaşte el pe el, şi după ce am văzut că există sfinţi precum Ioan Rusul şi alţii, care vindecă şi boli psihice şi la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă de vindecat, am căpătat încredere şi m-am reorientat cu gândul spre domeniul ăsta. Îmi amintesc că de mică m-a cam pasionat aşa cum gândesc alţii şi e un domeniu care m-ar interesa. Nu îmi sunt foarte clare lucrurile şi nici nu aş vrea să mă apuc de capul meu de acest domeniu. Dar dacă Domnul mi-a dat talantul ăsta poate aş reuşi cu ajutorul Său să mă orientez spre domeniul ăsta şi să mă fac lucrătoare a Sa. Ar fi printre puţinele lucruri spre care mă văd orientându-mă în viaţă, pe lângă limbile străine care îmi plac. Altceva... nu am idee. Ce mă sfătuiţi?
Cu drag şi încredere,
R.