Îmi urăsc sângele şi sângele meu clocoteşte de ură (din jurnalul unui co-dependent)

Printer-friendly versionSend by email

Am nevoie de această rostire a răului.
Ajută-mă, Doamne, să ies din această traumă!
Îmi urăsc familia, înţelegi, Doamne? Îmi urăsc mama! Îmi urăsc tatăl, şi ura asta este mai adâncă decât toate, că pe aici mă urăsc nespus pe mine însumi. Sunt prins, Doamne Iisuse Hristoase în această capcană, vezi? Te rog, vindecă-mă. Intră în aceste legături care sunt ale morţii, din care singur nu mă pot izbăvi.!
Doamne, cu fiecare zbatere pentru a scăpa, mi se strâng laţurile şi mai tare în jurul mâinilor, picioarelor, gâtului, dar mai ales a inimii. Domnul meu şi Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din iadul cel mic. Că apoi voi fi aruncat în iadul cel mare.
Doamne, pe unde să învăţ iertarea Ta? Că pe oriunde încerc, căile îmi sunt închise şi mă doare această suferinţă de a fi Cain.
Îmi urăsc sângele şi sângele meu clocoteşte de ură. E un neam de suferinţă acesta, şi nu am mântuire în alt neam, decât în acest sânge. De aici strig către Tine, din aceste legături. Zbaterile mele linişteşte-le, că mai mult mă sufocă şi mă sugrumă decât mă eliberează. Vino, Tu, Doamne, în acest chip al morţii şi al păcatului în care sunt prins, căci numai Tu ai biruit moartea şi vrăjmaşul. Sufletul meu a slăbit de ură şi de răutate. Împotriva mea lucrez, Doamne, Tu ştii.
Urăsc, Doamne, sunt în întuneric.
Nu văd altceva decât această răzbunare care-mi este dreptatea mea.
Nu mă lăsa să mă îndreptăţesc, căci lovind în aproapele, împotriva mea lovesc.
Vino, Doamne, în această răstignire. Nu am altă izbăvire, decât pe Tine. Ştiu că nu merit. Mila Ta o rog, nu-mi da mie după dreptate, Doamne.
Nu mă lăsa să fac dreptate!
Învaţă-mă mila Ta!
Pune pază gurii mele şi păzeşte-mă de gândurile cele rele!
Arată-mi, Doamne, unde greşesc, cu blândeţe!
Prea bunul meu Stăpân, aşează-Te şi mai deplin în duhul meu! Ca un Împărat, Hristoase Dumnezeule, pe tronul inimii mele Te aşează!
Doamne, Tu ai luat păcatul acesta asupra Ta. Tu ştii păcatul meu…
Cuprinde, Doamne, mintea mea în mintea Ta şi îmi dă astfel odihna, căci tare sunt obosit de această alergătură a nebuniei care mă aleargă împotriva voirii mele.
M-am prins, Doamne, în aceste lanţuri grele ale patimilor.
Nu am altă scăpare decât la Tine!
C.

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar