Îmi pare atât de rău că acum nu am vreme să vorbim pe îndelete despre acest citat. Voi încerca să-ţi dau un singur cuvânt. Citeşte-l aşa: cine vrea să-şi salveze sufletul, adică singur, nu poate decât să şi-l piardă, pentru că sufletul nostru a fost creat de Dumnezeu să fie suflet viu, adică având „suflarea” lui Dumnezeu Cel Viu în el. Curajul de a renunţa la tot ce facem ca să ne salvăm sau viaţa şi sufletul, nu poate fi aflat şi trăit decât de cel ce se încredinţează cu totul voii lui Dumnezeu, crezând făgăduinţelor Lui care se împlinesc prin împlinirea răstignitoarelor Lui porunci. Aruncându-ne în credinţa-încredere-lăsare în voia Lui, este, din perspectiva egoului care ne „aranjează” mereu căi şi mijloace de salvare, totuna cu a ne pierde sufletul!
Curaj, suflet drag!
Cu dragoste şi încredere,
M. Siluana