29 Nov.

Ieri, 19 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca.

Văd că eu mă îndulcesc adesea altfel. Patima asta atât de elevată, de necorporală care ține de energizarea pe care gândul o dă. A, și tu ești un cerebrotonic, ca și mine, mi-a spus B. în urmă cu ani de zile. Păi da, domnule, numai când gândesc mă activez, mă simt viu. Numai când mă simt deștept mă simt pulsând, autentic. De aceea alcoolul nu mi-a fost multă vreme pericol, pentru că interfera cu sursa mea fundamentală de plăcere: înțelegerea, conceptualizarea, imaginația, orice ținea de planul minții. Păi unii se aprind de poftă după femeie (ori bărbat, după caz), sau o mâncare bună. Eu mă aprind când îmi merge mintea. Și atunci, nu e și asta o patimă? O piedică între mine și Domnul? Când sunt activ intelectual pierd ceva subtil. Inițial nu sesizam. Pe măsură ce trece vremea, văd că nu pot trăi fără să intelectualizez excesiv, că așa sunt eu, că așa am supraviețuit. Dar simt că dincolo de intelectualizare e ceva ce așteaptă, ceva tainic, ceva care se află dincolo de jocurile de artificii. Există unii teologi care-mi sporesc plăcerea asta intelectuală, mi-o amestecă și mi-o servesc împreună cu hrana duhovnicească. Acu încep să înțeleg că astfel mănâncă pruncii de genul meu. Amestecat, altfel facem indigestie. Dar când citesc pasajele de o extraordinară simplitate din Sfântul Siluan Athonitul și mă gândesc la măsura desăvârșirii celor doi încep să înțeleg – să întrevăd – o uriașă diferență. Ceea ce mi-a fost salvare, acum mi-e piedică. Dar Domnul vindecă și transformă, preface totul, încet. Văd, simt asta.

Da, maica Siluana, unii lucrează Seminarul iertării și altfel, intrând și citind pe site. De altfel, acesta este mecanismul funcțional structural al grupurilor de suport A.A. și Al-anon și toate celelalte: take what you need, leave the rest here. Identificare personală și nu comparare exterioară de experiențe (uite cum e ăla și cum nu e ălălalt). Nu e nici o constrângere, nici un traseu obligatoriu de parcurs. Cei 12 Pași sunt coloana vertebrală, dar poți sta sobru și fără să-i lucrezi. Poți sta sobru și fără sponsor.

Rubrica de întrebări și răspunsuri, ca punct de întâlnire între Seminarul iertării și cei care doar participă cumva ca vizitatori are un efect benefic, că omul intră, citește, se identifică, și primește în interiorul său ceva ce cândva va primi un sens, va dospi, va lucra.

La Al-Anon sau A.A. sau celelalte programe sunt unii care vin de ani de zile și brusc, la un moment dat, se petrece ceva, se schimbă ceva în interiorul lor și încep să se lege sensuri, intuiții, recomandări, sloganuri. Atunci e un fel de trezire, awakening. Găsire de sine. Liniștire în albie, în matcă.

Tocmai am venit de la o întâlnire A.A. Inconfundabilă senzație de unitate, de căldură, de suport reciproc. Și amintirea participărilor la Codependenții Anonimii, cu separarea aceea necesară sesizării granițelor interpersonale, fără de care în minte a mea nu era decât o uriașă confuzie. Programele astea derivate din A.A. (12 Step programs) se adresează unor maladii spirituale (ca alcoolismul) și încep să simt cum se adresează unor segmente ale ființei mele (mi-a trezit atenția răspunsul de pe blogul Teologie pentru azi a psei Piciorus: vă simțiți ființa puzzleizată de efectele deconstructivismului postuman?). Cumva, alergam pe la întâlniri în vară să-mi adun piesele, bucățile de puzzle pulverizate (puzzleiate).

Ceva s-a întâmplat în ultimul timp, nimic nu mi-a mai putut da consistență și unitate și am început să urlu după conștiința către Dumnezeu. Hristos este unica noastră șansă de salvare, El este Mântuitorul. El mă eliberează de tirania propriului meu ego (e incredibil de obositor uneori să fiu în cadrele rigide ale propriului meu eu) fără să mă contopească într-un neant indefinit al lui a fi, care până la urmă e neființa.

El mă eliberează de obsesii fără să mă transforme într-o legumă cu zâmbet tâmp. Iubirea Lui este viața, nu Prozac. Bucuria Lui este exterioară ființei mele, Prozacul doar blochează reabsorbția serotoninei. Unii pot face sindromul serotoninei, care, în exces, e toxică și poate ucide.
C.