Povestea ta are multe asemănări cu a mea: eu nu am spus nici mamei nici surorii că sunt însărcinată doar prietenului care a fost mai puţin înţelegător şi matur ca al tău şi care a hotărât să fac avort. Eu nu eram deloc pregătită să fiu mamă, iar mamei nici nu intra în discuţie să-i cer sfatul. Deci am făcut avort!
Draga mea, între timp prietenul meu mi-a devenit soţ şi suntem căsătoriţi de 18 ani. Bunul Dumnezeu ne-a dăruit trei copilaşi care sunt bucuria noastră. Dar în fiecare zi plâng şi o rog pe Măicuţa Domnului să ceară Domnului iertare pentru noi şi pentru această cumplită greşeală...
Durerea nu se şterge toată viaţa, chiar dacă încerci să uiţi, chiar dacă ai alţi copii ...
O vreme am încercat să dau vina pe soţ sau pe părinţi, de fapt e doar vina mea...
Doar tu draga mea trebuie să hotărăşti, mulţumeşte Domnului pentru că prietenul tău doreşte copilaşul, este minunat.
Când am avut primul copil nu eram deloc pregătită să fiu mamă, DEELOC. Sarcina a fost groaznică, nimeni nu m-a susţinut, toată lumea îmi arată partea goală a paharului :"Copii vă trebuie, cum o să terminaţi facultatea, cine o să-l crească..." etc. Naşterea a fost extrem de grea... eu complet nepricepută...
Mi se părea că timpul nu-mi mai aparţine, făceam lucruri pe care nu le doream, toţi mă sfătuiau aiurea cum li se părea lor mai comod, soţul era complet neînţelegător şi nepriceput.
Fetiţa mea cea mare o să facă curând 17 ani. Dacă ar fi să am 20 de ani din nou nu aş alege altă cale sub nici o formă... este minunat să fii mamă, să dăruieşti viaţă şi o bucată din tine copilului tău, să vezi că-i eşti de folos, că viaţa ta are un alt sens prin copiii tăi. Domnul m-a binecuvântat mai apoi cu răbdare, înţelepciune şi pricepere ca să fiu mamă... DAR NUMAI CÂND L-AM CHEMAT ÎN AJUTOR!
Este o binecuvântare care nu poate fi spusă în cuvinte. Azi dimineaţă fetiţa mijlocie mi-a spus: "Mamă am stat în faţa icoanei şi m-am rugat ca să ajungem deseară cu toţii sănătoşi acasă fiindcă este furtună de zăpadă!" Ce poate fi mai minunat, copilaşul să se roage pentru mama şi pentru familia lui.
Nu opri viaţa copilului tău, lasă-l să trăiască, Domnul îţi va da înţelepciune, putere, te va pregăti aşa cum nici nu îţi închipui, El te va odihni şi te va hrăni. Doar cheamă-L, ai nădejde în Domnul şi El te va învăţa toate. DOAR CHEAMĂ-L ÎN AJUTOR! EL VA VENI!
Să nu crezi că-ţi va fi mai uşor sau mai bine dacă-l omori. Poate pe moment, dar vei plânge cu lacrimi amare toată viaţa, ai să vrei să faci orice ca să întorci timpul înapoi însă nu se va mai putea.
Aș putea să-ţi spun aşa de multe... Am aşa un sentiment că tu ai scris pentru mine ca eu să te ajut să nu treci printr-o aşa de mare durere...
Lasă copilaşul să trăiască, o să fie bucuria şi lumina voastră, cale spre mântuire!
Te îmbrăţişez.
E.
