Din suflet vă mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, pentru încurajări... aș fi vrut să răspund fiecăruia cu câte un mesaj separat, însă mă simt atât de obosită... de când am aflat nu am reuşit să mă odihnesc deloc, mă trezesc după amiaza la patru sau cinci, pentru că simt că doar ziua pot dormi cât să mă pot ridica în picioare. Noaptea plâng, oftez, suspin și caut să mă regăsesc... mă învârt între cearceafuri până dimineaţa la șase și apoi doar când e deja dimineaţă adorm... Mi-am dorit mereu să reuşesc să termin liceul, eu fiind o elevă bună. Nu am avut parte de asta, pentru că în clasa a XI-a am plecat din țară, trebuind să mă întreţin singură. Acum, până să aflu că am rămas însărcinată, aveam plănuit să merg în țară să îmi deschid un SRL și să îmi înfiinţez o revistă, pentru că am lucrat în domeniu și pentru că era cel mai mare vis. Simt că sarcina mă va împiedica să mai fac orice, pentru că un copil te imobilizează... prietena mea cea mai bună a făcut două avorturi, însă nu simte remușcări deloc ci, dimpotrivă, a trecut peste ele cu foarte mare uşurinţă... Prietenul meu și-a schimbat și el părerea... ieri mi-a spus că ar trebui să avortez, că poate nu e încă momentul și că familia mea are dreptate... nu mai îmi rămâne o altă soluţie cu siguranţă!
Nu ştiu ce l-a făcut să se schimbe, dar nu mai e fericit... Vă mulțumesc tuturor...
Andreea