Draga mea A.

Încep prin a-ţi spune că am ucis!
Da, am ucis pentru că, în prostia mea, nu vedeam o altă alternativă.
Eram imatură şi egoistă!
A-ţi asuma responsabilitatea pentru actele tale înseamnă a te maturiza.
Gândeşte-te că NU POŢI SĂ DAI TIMPUL ÎNAPOI!
Copilul acela creşte în tine şi nu este de fapt copilul tău, CI ESTE COPILUL LUI DUMNEZEU.
Dacă l-ai putea crea tu din pământ, aşa cum Dumnezeu l-a creat pe Adam, atunci ai putea să afirmi că este copilul tău. Dar atâta vreme cât Dumnezeu a suflat duh de viaţă în pântecul tău peste acest copil, nu poţi afirma că este copilul tău. ESTE COPILUL DOMNULUI.
Poţi să ucizi pe copilul Domnului? Nu cred!
Dacă o vei face, vei descoperi că viaţa ta se va transforma într-un coşmar, chiar dacă durerea va fi pe moment anesteziată.
Vei afla că pe acest copil nimic şi nimeni nu îl va putea înlocui, pentru că acest copil este UNIC.
Am făcut avortul în Postul Crăciunului. Ce a urmat? Nu îţi doresc să afli vreodată.
În speranţa că mesajul meu nu ajunge prea târziu,
S.