Dragă A.,

Îţi scriu cu frică. Sunt mama a trei copii, acum singură printre străini şi nu văd nici un rost vieţii mele fără aceşti copii. Îmi pare rău de avorturile făcute, ABIA acum. Unde sunt acei copilaşi? Cine are grijă de ei? Chiar dacă ar trebui să fie mari, eu îi simt tot ca pe nişte pruncuţi mici.
Concret, unde merge copilaşul care mai are acum viaţă în tine, dacă-l avortezi?
Copilă dragă, am copil de vârsta ta pe care trebuia să-l avortez din cauză că soacra nu-l dorea, prietenii mi-au spus că o să mă incomodeze, că nu am să fac carieră, că nu mă distrez etc. Mai am un copil pe care trebuia să-l avortez pentru că nu-mi puteam termina studiile. Toată lumea din jurul meu îmi spunea asta, inclusiv buna mea mamă, care-şi plânge acum multele ei avorturi şi se roagă continuu pentru acei prunci. PREA TÂRZIU! Uite că este ceva în care putem spune sigur, că-i prea târziu. Deci îţi spuneam că trebuia să avortez la presiunea celor din jur. Eram şi pe picior de divorţ şi mă gândeam cum am să mă descurc eu singură cu copiii. Am mers însă cu soţul la spital. El era primul care nu dorea acest copil. Exact în acea clipă nu aveam pe nimeni care să mă susţină să nu avortez copilul. Cei dragi mie au procedat la fel ca sora ta. Ceva însă, îmi striga disperat în mine: NU FĂ AVORT. Eu însă nu eram aşa de puternică ca să-i anunţ pe cei din jur că nu vreau avortul. Nu ştiam să mă rog, însă mă gândeam să-mi trimită Dumnezeu un ajutor.
Am intrat în cabinet şi acolo o doctoriţă rusoaică, cu toate că ştia că am venit pentru avort, mi-a deschis monitorul şi am putut vedea cum se mişca sufletul ăla de om în mine, i-am văzut mânuţele, căpuşorul. Se mişca şi era un copil vioi şi tare plăcut, uşoară sarcină. Mă uitam şi nu-mi venea să cred. Eram aiurită, aşa cum din nefericire eşti şi tu acum.
Doctoriţa m-a întrebat de ce vreau să avortez şi... am început să găsesc o mulţime de motive. Însă ea, îmi spune: eşti o femeie tânără, cu un trup puternic şi sănătos, iar în tine copilul se dezvoltă frumos, şi este un copil sănătos. Era atât de bună femeia asta! Nu ştiam ce să-i mai spun. Mi-am dat seama că nu aveam motive de avort. I-am spus şi de eventualul divorţ. Ea însă parcă era surdă la motivele mele. Peste puţin timp în cabinet a intrat o altă doctoriţă care s-a îngrozit când a înţeles că am venit pentru avort şi că monitorul este deschis spre mine. Doctoriţa rusoaică era pusă în situaţia să-şi piardă pâinea din cauza mea. Am ascultat discuţia dintre ele şi de faptul că trebuia să-i facă referat pentru greşeala ei. Tristă situaţie. Uite ce poate păţi cineva care vrea să salveze viaţa unui om. Uite ce creştin adevărat! Acum îmi dau seama de astea, atunci credeam că-i vorba doar de înţelepciune.

După ce mi s-au făcut toate controalele, mi s-a spus că deşi am puţine săptămâni şi încă se poate face avort, copilul s-a dezvoltat atât de bine încât nu mai poate fi avortat normal, aşa că trebuie să-mi dau semnătura şi actele mele pleacă mai departe spre aprobare. Mi s-au explicat şi complicaţiile care pot apărea după acest fel de avort.
Mi s-a dat timp de gândire, aşa că am ieşit afară din cabinet. I-am spus soţului numai de complicaţiile care pot apărea şi am înflorit cum am putut mai bine situaţia şi am plâns. Plângeam în disperarea mea, căci îmi dădeam seama că cineva doreşte să trăiască. Toată sarcina am simţit asta, şi acelaşi lucru este şi la tine, altfel tu nu ai fi fost pe gânduri, nu ai fi intrat aici.

Am hotărât până la urmă amândoi să avem şi acest copil şi m-am dus în cabinet şi am anulat toate actele de avort.
Slavă Domnului!
Toţi copiii mei îmi sunt daruri de la Dumnezeu. Eu am fost un om prost, o mamă inconştientă, însă Dumnezeu, Care are cu noi anumite planuri, m-a ajutat să am aceşti copii. Doctoriţa aia rusoaică a fost trimisă de Dumnezeu.

Să dea Domnul ca şi în viaţa ta să trimită Domnul pe cineva. Deja văd atâţia oameni care deşi nu te cunosc, le pasă de pruncul tău. Din asta se poate înţelege cât de disperat este copilaşul din tine. Observi?
Depinde viaţa copilului tău de prietenul tău, de sora, de mama ta? La grea încercare este pus săracul. Aşa a fost şi la mine.
Lasă copilul să se dezvolte în tine, şi dacă nu te descurci după ce-l naşti, du-l la Valea Plopului, la Provita, unde-l găseşti pe părintele Nicolae Tănase. Aşa nu ai să-ţi distrugi nici trupul nici sufletul şi nici nu faci crimă.
Uite câteva site-uri cu Valea Plopului şi Provita:
http://www.youtube.com/watch?v=9cEUrOBh2uk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=h-9hAzm3aqk&feature=related
http://www.avort.net/
http://www.adevaruldespreavort.ro/
http://www.avort.net/57/avortul-rana-de-moarte-a-iubirii/

Ce bine ar fi dacă acum aş avea pruncii avortaţi la Valea Plopului! Acum m-aş duce să-i iau, şi i-aş crește. Nu ştiam de consecinţele avortului, nu ştiam că avortul este o crimă, nu ştiam ce fac, însă SIMŢEAM CĂ FAC CEVA GREŞIT. Sigur şi tu înţelegi că e greşeală mare să avortezi. Eşti un suflet sensibil.

Copilul ăsta îţi va fi de mare ajutor în viaţa ta! Trupul tău acum are un anumit ritm şi se dezvoltă pentru necesităţile viitoare ca mamă, pentru alăptat etc. Un avort nu-l opreşte din acest proces. Ăsta este începutul din care multe femei ajung la cancer la sâni.

P.S.: Te rog din suflet să ai milă de pruncuţul tău. Uite ce coincidenţă la tine cu Crăciunul, cu Naşterea Mântuitorului. Ce crezi, e coincidenţă? Să omori de Crăciun sau să te gândeşti de Crăciun la Naşterea Domnului şi la naşterea pruncului tău? Ce minune!
Dumnezeu să te ajute, suflet bun!