Doamne-ajută, măicuţă!
V-am scris acum ceva vreme, într-o stare de foarte mare disperare, care credeam că m-a distrus în totalitate. Pentru că ştiu că numai vina mea este că nu am putut opri "de ce-urile" din mintea mea. Ajunsesem să analizez absolut totul, să încerc să explic totul, încât pur şi simplu, nu mă mai puteam bucura de nimic. Eram într-o stare de confuzie totală, nu mai simţeam nimic şi trăiam cu disperarea că e numai vina mea, că eu nu mă mai pot ajuta pe mine şi dacă eu nu fac ceva, Dumnezeu nu mai are ce să facă...

Atunci v-am scris şi am primit un răspuns ce m-a făcut să încerc din nou... Mi-aţi spus să stărui, să mă rog, să-L caut pe Dumnezeu, chiar dacă o vreme n-am să-L pot simţi... Şi de atunci, asta fac, măicuţă. E foarte greu, pentru că stările dinainte mă tot trag înapoi, deznădejdea mai cu seamă, şi acel gând care m-a doborât la un moment dat, cum că absolut nimic, nici viaţa şi nici moartea, nu are nici un sens... Vremurile de dinainte, când încă nu ajunsesem să gândesc atâta, când stăteam şi mă bucuram de prezenţa Domnului, de tot ce-i în jurul meu, când nu puteam să concep cum e să trăieşti în absenţa Lui, îmi vin mereu în minte şi mă trezesc brusc că mă cuprinde plânsul şi durerea aia cumplită în suflet, sentimentul că m-am schimbat enorm şi că niciodată nu va mai fi la fel... Ştiu că e absurd şi nu-mi vine să cred uneori la câte lucruri m-am putut gândi! Câte am cerut fără să ştiu ce anume cer! Îmi pare nespus de rău şi m-am spovedit şi I-am cerut iertare Domnului. Ştiu că rănile vor stărui, poate unele toată viaţa. Dar ori de câte ori mă rog, simt că trebuie să continui să-L caut pe Dumnezeu şi să am răbdare. Şi asta am să fac, am să caut să fac voia Lui până când n-am să mai ştiu să fac altceva.

Nădăjduiesc să nu vă supere mesajul meu, ştiu că sunt mulţi oameni cu probleme mari care vă cer ajutorul. Eu vreau numai să vă mulţumesc pentru răspuns şi să vă rog să mă pomeniţi, din când în când, în rugăciunile dumneavoastră.

Bunul Dumnezeu să vă dăruiască în continuare putere şi sănătate să mângâiaţi sufletele noastre cu sfaturi bune!

Gabriela