Măicuță, cu atâtea activități, răspunderi și corespondențe în care sunteți implicată, când mai aveți timp să faceți canonul de rugăciune? Oare monahul nu are cea mai mare aplecare spre rugăciune? Dacă nici monahul, cel ce are știința și s-a încredințat lui Dumnezeu nu se mai roagă, cine va mai pune genunchiul la rugăciune pentru neamul ăsta oropsit? Oare pentru monahiile românce nu Sfânta cuvioasă Teodora de la Sihla este modelul? Mie mi se pare că este rânduiala noastră strămoșească în pericol dacă și maicile au ieșit din mănăstire în lume... E nobilă, utilă și urgentă asistența socială în țară, dar nu am școlit noi, de 20 de ani, atâtea generații de asistenți sociali? Nu avem psihologi scoși pe bandă rulantă din atâtea facultăți la zi, la fără frecvență și Dumnezeu mai știe cum? Nu avem preoți în parohie și duhovnici? Am fost sigură până acum că Dumnezeu a pus în mănăstirile noastre aluatul cel bun, ca să nu se piardă neamul românesc în vâltoarea asta a migrației. Am sperat că monahii păstrează cu sfințenie sfintele predanii și odată cu ele conservă în mănăstiri meșteşugurile noastre strămoșești, și sfânta rânduială din străbuni! Nimic din ceea ce am văzut pe site nu are roadă mai mare ca rugăciunea. Câți alcoolici ați întors la calea cea dreaptă? Câte avorturi ați împiedicat? Povățuirea nu ține de foame iar toate tarele cu care se luptă un asistent social nu ar exista dacă nu s-ar fi luat munca de la oameni și odată cu ea bunăstarea, viața morală și demnitatea. Când se trăiește la limita subzistenței cred că vă luptați cu morile de vânt, dar în mod sigur pierdem cu toții și lucrarea rugăciunii de foc a monahului.
Lumea nouă a adus și peste noi, neam străvechi cu sfântă așezare apostolică, această confuzie ce strică rostul femeii, chit că e mireană sau monahie. Călugării acum scriu romane și fac polemici pe internet, țin conferințe, fac serviciu de profesori universitari, sunt coordonatori de programe sociale și de toate felurile, vorbesc la radio și televizor, scriu tratate, dar astea nu au nici o valoare dacă pentru rugăciune nu mai au timp.
E impresionantă râvna de a sluji ca maica Tereza bubele societății cu iluzia de a le vindeca! Prețul acestei slujiri este pierderea rugăciunii. Ori noi, după 70 de ani de ateism, avem inima friptă de dorul rugăciunii, avem nevoie de rugăciune ca de vitamine pentru că suntem slăbănogiți după ieșirea din comunism. Atâtea generații de slăbănogi! Dacă femeia mireană cade mereu alături de Marta, monahia era numai alături de Maria. și așa trebuie să fie. Ei nu i se scuză grija de multe!
Îmi iertați îndrăzneala! Dumnezeu să vă dea putere și să facă de folos truda și jertfa dumneavoastră.
E.