Blagosloviți și mă iertați, Maică!
Nu v-am mai scris de mult și îmi cer iertare pentru indiferență, dar am niște probleme mai vechi și aș vrea să mă ajutați cu niște sfaturi.
V-am mai povestit mai de mult că aveam probleme cu malahia în trecut. Acum am o altă problemă: într-o oarecare măsură am scăpat de păcatul malahiei, dar mă luptă foarte tare desfrânarea și uneori simt că nu-i mai pot face față; mă luptă încontinuu și nu mă lasă deloc... și sunt conștient că părintele meu duhovnic se roagă pentru mine și obștea mănăstirii unde mă duc. Ce sfat îmi puteți da? Sunt conștient că este și din cauză că păcatul malahiei l-am făcut de foarte mic, învățându-mă altcineva să-l săvârșesc, dar nu se poate ca eu să-mi doresc să scap de păcatul desfrânării și tot să mă lupte în halul ăsta. Și nici nu știu cu ce să încep ca să trec la o schimbare, nu radicală, dar măcar să simt eu că nu mă mai apropii de păcat. Calculatorul ar fi o problemă primă, dar faptul că părinții profesori îmi dau să scriu la calculator predici, să scriu la revista Seminarului și altele... nu prea pot să mă las de el; de internet iarăși nu mă pot detașa pentru că mereu copiez informații bisericești de care am nevoie. Calculatorul pornește toate, dar mai este și pofta trupească care vine atunci când mă aflu pe stradă și mă uit la alte fete... nici de asta nu pot... am încercat. Nu știu ce să vă mai scriu, dar am nevoie de un început... pentru că atât de mult mă gândesc că îl necăjesc în adâncul sufletului său pe părintele duhovnic, spunându-i mereu că mă luptă desfrânarea și nu fac nimic pozitiv în acest sens. Și acum mă mai luptă păcatul malahiei, dar nu mai este ca înainte cum este cel al desfrânării acum.
Mă iertați, dar am scris repede, așa încât dacă am greșeli să mi le iertați, nu sunt cu intenție.
Cu nădejde în Dumnezeu și Măicuța Domnului,
I.C.

P.S.: Nu am uitat nici acum bucuria pe care am avut-o când v-am văzut la Cuvioasa Paraschiva la Iași. Iertare și vă rog să mă pomeniți și pe mine în rugăciunile Sfinției voastre.