Doamne ajută!
Aș dori să mă adresez dumneavoastră, în speranța că puteți și doriți să îmi răspundeți la anumite întrebări pe care I le-am adresat și le adresez lui Dumnezeu, dar la care nu am primit nici un răspuns - nici direct, nici indirect prin preotul duhovnic, nici prin alți preoți, călugări, maici, credincioși, oameni obișnuiți, psihologi, psihiatrii, yoghini, literatură etc. - se pare că am încercat toate variantele posibile.
Faptul că nu am primit răspuns la aceste frământări și frustrări mă face să fiu un adevărat apostaziat din punct de vedere al credinței. Aș dori să știu răspunsul la obsesiva întrebare : DE CE? DE CE S-AU INTÂMPLAT TOATE ASTEA? PENTRU CE? LA CINE SAU LA CE FOLOSEȘTE? DE CE NU RĂSPUNDE DUMNEZEU?
Măcar să știu și eu care este cauza, motivul suferinței mele pe acest pământ - așa m-aș mai liniști, măcar pe jumătate. Dar nu am liniște până nu aflu răspunsul la întrebarea: DE CE? CARE ESTE MOTIVUL?
Întrebări:
1. De ce a făcut Dumnezeu ca eu, de la naștere să am parte numai de conflicte și certuri? Tata a fost și este alcoolic, mama se certa violent cu el, iar eu tremuram de frică în camera mea când eram mic. - cunosc faptul că traumele din copilărie îți afectează negativ toată viața.
2. De ce următorul soț al mamei mele, tot alcoolic, dar mai rău decât tata, pentru că era și foarte violent, a făcut ca adolescența mea și copilăria să fie marcate numai de asistare la certuri, scandaluri, bătăi, agresivitate verbală și fizică, violență în ceea ce îi privește pe amândoi.
3. De ce am fost tot timpul copilăriei și adolescenței un fricos, un timid - și în mare parte sunt și acum, un emotiv - mai ales la școală deși aveam rezultate foarte bune la învățătură, un om speriat în permanență, cu palpitații la inimă foarte violente și foarte dese?
4. De ce nu am avut succes la femei, deși dorințele, fanteziile și visele mele din adolescență și tinerețe erau foarte mari și se cereau împlinite, satisfăcute? Nu cred că există ceva mai negativ pentru starea psihică decât frustrarea sexuală.
5. De ce am avut parte - aproximativ 14 ani din viață - doar de masturbare și pornografie - nemaivorbind de cumplita dependență devastatoare de acestea? De ce nu am putut avea măcar o femeie?
6. De ce am suferit în clasa a XII-a de cele mai cumplite tulburări psihice - atacuri de panică - motiv pentru care am pierdut admiterea la facultate; doi ani din viața mea am stat îndopat numai cu medicamente de la psihiatrie, mi-am pierdut prietenii, vitalitatea, energia, optimismul, entuziasmul, încrederea etc.?
7. De ce singura femeie din viața mea pe care am iubit-o cu adevărat - o fostă prietenă cu care am avut o relație de doi ani de zile - nu a putut să mi se dăruiască sexual timp de doi ani de zile - deși spunea, și o credeam, că mă iubea foarte mult. Am hotărât să mă despart din această cauză.
8. De ce fosta mea soție nu putea să aibă relații trupești cu mine? Am fost cu ea la preot, ginecolog, psiholog, sexolog. Credeți-mă, nu sunt considerat un om urât, ci chiar drăguț de multe persoane chiar de sex feminin. Ni s-a spus că problemele sunt ale ei, legate de frigiditate, frică, credință în Dumnezeu și Biserică - deși eram căsătoriți?!
Când eram căsătorit, trăiam pe cât puteam amândoi, pe calea credinței - ne spovedeam, făceam milostenii, sume de bani donate Bisericii pentru ctitorie, mergeam la slujbe (Liturghii, masluri, pomelnice la biserici și mânăstiri etc.), mergeam în pelerinaje la mânăstiri, ne rugam, posteam etc.
Din cauza problemelor ei m-am îmbolnăvit de uretrită, prostatită cronică, epididim la testicule, tulburări nervoase, probleme digestive, cardiace, cerebrale și cel mai rău Sindrom de Oboseală Cronică, epuizare psihică insuportabilă ( și datorită faptului că munceam într-o multinațională de dimineața până noaptea, chiar și în week-end, concedii, munca peste program în condiții de stress ucigător, cu frica de termene limită, foarte greu de respectat, cu ochii numai în calculator).
Unde era Dumnezeu? Sau ajutorul Lui? Sau măcar un Înger? Nimic!
După divorț, am făcut o depresie foarte grea, din care mi-am revenit de-abia după doi ani de zile. Nici nu voiam să mai aud de Dumnezeu sau de Biserică.
9. De ce nu am avut niciodată liniște, nu îmi găsesc locul din punct de vedere profesional (sunt economist de profesie, contabil mai precis, dar nu mă regăsesc în această meserie, nu îmi place, însă altceva nu știu și nu am pregătirea să fac - oricum în prezent nu am serviciu și este foarte greu pe criza asta să mai găsesc ceva, așa că nici din punctul ăsta de vedere nu știu încotro să o iau!), am conflicte cu toată lumea și sunt certat cu Dumnezeu, Biblia, credința, Biserica și preoții.
După cum vedeți Dumnezeu nu a binevoit să îmi răspundă măcar la întrebări. Nu să îmi îndrepte El viața sau să Mă ajute, că la asta nu mai sper de mult. Dar măcar să îmi spună motivul și răspunsul acestor întrebări, De ce? Măcar să știu și eu de ce am dus o viață blestemată de El și de ce eu sunt o ființă blestemată de El în contextul de mai sus?
Ar putea fi de vină păcatele părinților, bunicilor, străbunicilor etc.? Ale mele? Care sau cine din neamul meu? Și ce a făcut? Eu nu îmi amintesc nici de mine, nici măcar să fi ucis pe cineva când am venit pe lume într-un mediu conflictual.
Poate fi explicația reîncarnarea? Păcatele făcute într-o viață anterioară? O karma negativă, neagră?
Atunci care păcate și în care viață anterioară, că eu habar nu am de nici o viață anterioară.
Iar dacă nu, care este explicația, să pot fi și eu măcar liniștit, ca toată porcăria asta de viață lipsită de cel mai mic dram de noroc are o explicație cât de cât logică, rațională....
10. Am citit (am avut curiozitatea) Biblia - am rămas șocat de duritatea lui Dumnezeu în Vechiul Testament, cu care pedepsea și cea mai mică nesupunere și greșeală, de multe ori chiar și fără intenție. Chiar și limbajul este dur, răzbunător. Este chiar Dumnezeu, sau este Moise, sau sunt preoții evrei care au scris Vechiul Testament? Pentru că îmi vine greu să cred că Dumnezeul cel Bun, Iubitor, Iertător, plin de Dragoste, De Milă, Răbdare de care vorbește Biserica este cel din Vechiul Testament? Undeva este o problemă. E adevărat că și în Noul Testament se vorbește de Judecată, Judecător Nemitarnic etc., dar limbajul și atitudinea sunt mult mai blânde, înțelegătoare, iertătoare decât în concepția vechi testamentară.
11. De ce în Biserica Ortodoxă Română preoții iau bani - pomelnice cu evaziune fiscală (nu respectă statul, nu dau Cezarului ce este al Cezarului). Are Dumnezeu nevoie de bani, Casa (Biserica). Poate fi îmbunat Dumnezeu cu rugăciunile preoților contra cost? Nu este o forma de mituire a lui Dumnezeu? Nu mai vorbesc de celelalte probleme de atitudine și materiale legate de preoți pe care le cunoaștem cu toții. Nu trebuie să îi judecăm - se spune. E adevărat. Eu sunt un păcătos care vede paiul din ochii celorlalți, dar bârna din ochii mei nu o văd. Dar nu pot să nu observ ceea ce este strigător la cer, nedreptățile din jurul meu. ...naivitatea credincioșilor după care unii preoți profită material, asta după ce la predici tot ei spun că să nu ne lipim inima de materialism, egoism. Știu că și ei sunt oameni și trebuie să traiască, dar... vile, mașini, bani - parcă prea mult în timp ce mulți oameni mănâncă din gunoaie. Mai poate fi vorba de o Biserică creștină? Iisus Hristos sau apostolii nu au luat bani pentru nici o minune - părerea mea.
12. De ce este nevoie acum de Catedrala Mântuirii Neamului pe credit bancar? Chiar nu are Biserica acești bani, cu care oricum garantează. Parcă împrumutul, camăta era considerat păcat. Și de ce creditul este plătit tot de credincioșii săraci, căci tot banul văduvei va fi cel care va suporta. Mai nou mântuirea și intrarea în Rai se obțin prin credit bancar?
Asta legat de Înalții Prelați ai BOR - alte aspecte care le observă și le știe toată lumea nu le mai comentez legate de acești conducători ai unei instituții care se dorește Dreaptă, Sfântă, Corectă, Cinstită... Îmi cer iertare dacă vă tulbur!
13. Referitor la problemele mele, mai există vreo șansă pentru mine?
Acum am vârsta de 31 de ani și am jurat că nu mă voi mai căsători niciodată. În prezent am o parteneră și totul pare să fie bine deocamdată, dar nu mă mai grăbesc la căsătorie.
Sau mai bine, când voi fi o dată beat sau drogat cu medicamente ca să am curaj, să mă sinucid și să termin o dată cu bâlciul ăsta blestemat care a fost viața mea? Și să blestem totul și pe toți și pe Dumnezeu și să nu mai vreau să știu nimic de nimeni și de nimic.
Oricum sunt un apostaziat și oricum ajung în iad. Așa că ce aș mai avea de pierdut? Decât să mă mai chinui pe pământ, că cine știe ce lovituri de la viață mă mai așteaptă, mai ales că L-am urât, hulit și blestemat pe Dumnezeu. Și am mai smintit și pe mulți alții cu hulele și raționamentele mele.
Așa că oricum nici pe lumea asta și nici pe oricare alta nu mă mai pot aștepta niciodată la bine, cum de fapt nici nu am avut parte de când mă știu.
Vă mulțumesc că ați avut răbdare!
Îmi cer iertare pentru ce v-am făcut rău!
Aștept răspuns dacă se poate!
Dumnezeu să ne ajute pe toți (dacă chiar există),
Florin