Măicuţă dragă, am aflat că momentan şansele să fac copii sunt mici. Bineînţeles că am suferit şi încă sufăr, am încercat să înţeleg de ce mi se întâmplă asta; pentru păcatele mele din tinereţe poate?
Poate pentru că am avut mai multe relaţii cu băieţi înainte de soţul meu, poate pentru că am trăit ani de zile în păcat cu soţul meu până la cununia religioasă, ferindu-mă să am copii, sau pentru masturbare?

Încerc să înţeleg ce să corectez, deşi am fost fidelă lui şi acum suntem sub binecuvântarea cununiei.

Nu ştiu ce ni se întâmplă, însă de când ne-am căsătorit nu mai există atracţia aia carnală, e altceva, o iubire profundă, caldă şi încă emoţionantă. Totuşi, îmi doresc să mai fac dragoste cu soţul meu, dar nu pot. Oare nu-l mai doresc, o să devenim ca fraţii? Poate că, mai trebuie să treacă timp să ne vindecăm de toate reproşurile, învinuirile şi să ne oferim căldură necondiţionată, iertare şi mult bine aşa cum se întâmplă de când v-am cunoscut pe dumneavoastră, măicuţă.

La fel, mă gândesc că şi întâmplarea cu infertilitatea are loc ca să reuşesc să cresc duhovniceşte. În sufletul meu cred că Dumnezeu nu mă va lăsa şi mă va ajuta să am copii. Din păcate, necazul asta mă apropie de Dumnezeu, aşa se întâmplă.

Îmi doresc să am putere să învăţ să iau un examen după mai multe eşecuri.

Asta e calea, maică Siluana, prin suferinţe si necazuri reuşim?

Mulţumesc frumos,

Domne ajută!

Ana