Tinerii și relațiile de azi în armonie cu Dumnezeu

Printer-friendly versionSend by email

Poate că întrebarea aceasta a mai fost pusă dar doresc să o evidenţiez şi eu; şi în acelaşi timp doresc şi un răspuns.
Nu doresc să transformăm siteul într-un forum de ştiinţe oculte şi mistice însă doresc o lămurire, un sfat şi un gând bun.
Întrebarea (problema) care mă frământă e că sunt un tânăr, absolvent al unei instituţii de învăţământ superior, inclusiv master (deci bine educat - deşi nu toţi ţin cont de educaţie), provin dintr-o familie unde am fost bine crescut şi cu atenţie, o familie nedestramată, unde am fost învăţat să fiu mai aproape de Dumnezeu. Sunt singurul copil la părinţi.
Şi singurul nepot la bunici.
Pentru că am terminat de 2 ani studiile şi am şi un loc de muncă, care credeţi că e următorul "hop" de trecut în viaţă? E vorba de căsătorie.
Bineînţeles, pe parcursul vieţii avem multe hopuri de trecut, însă părinţii mei (la fel şi bunicii) susţin că acest hop e cel mai important. Ei susţin că degeaba am fost băiat cuminte până acum şi degeaba am muncit în şcoală că să ajung să lucrez şi să-mi muncesc cinstit pâinea dacă nu merg mai departe către Taina căsătoriei. Ceea ce, dacă stăm şi ne gândim, au dreptate. E păcat să poţi să ai o familie şi deci să creşti un copil (sau mai mulţi) dacă ai condiţii (cât de cât), dacă ai dorinţa de aşa ceva, dacă ai gânduri şi intenţii bune.
Dar Taina căsătoriei este pentru mine o "taină"; adică, deşi am 27 de ani împliniţi, nu am o relaţie cu vreo fată şi deci nu am cum să ajung încă la altar. Şi nici în trecut nu am avut o astfel de relaţie serioasă. Însă nici nu am avut relaţii neserioase (şi necurate). Dar am început să-mi doresc şi eu o relaţie cu o faţă serioasă care doreşte o familie. Din păcate, însă mă simt dat deoparte când vine vorba de astfel de relaţii. Fete serioase (şi singure) se găsesc destul de greu; cele care
au deja o relaţie nu le pun la socoteală iar când vine vorba de cunoscut persoane noi treaba stă astfel: pur şi simplu nu avem gânduri şi dorinţe comune. Adică nu doresc ceea ce doresc eu. Ori dacă doresc caută băieţi mai înstăriţi, pun accentul pe o carieră solidă (deci bani şi bunăstare, nu doar stabilitate financiară), eventual o mică avere. Ori eu  nu mă încadrez în aşa ceva. Trăim, din nefericire, într-o ţară în care există foarte mulţi foarte săraci şi foarte puţini foarte bogaţi. Sărăcia are într-adevăr un cuvânt de spus, mai ales când vine vorba de o responsabilitate aşa de mare cum e o familie (copiii sunt ai tăi toată viaţă, nu doar până la vârsta majoratului, deci responsabilităţile sunt pentru toată viața). Ori mulţi din tinerii din ziua de azi (deopotrivă fete şi băieţi) nu sunt învăţaţi şi educaţi să îşi asume responsabilităţi aşa de mari cum ar fi o familie. Sau poate nu doresc asta.
Ştiu că cel mai scurt (şi corect, dealtfel) răspuns la întrebarea mea este că "O să mă însor când vrea Dumnezeu".
Când vrea Dumnezeu, de acord, dar simt că trebuie să fac şi eu ceva; să mă informez, să cer sfaturi, păreri, să cunosc persoane noi (care să fie şi înclinate spre o familie, altfel degeaba - sau aproape degeaba...). 
Aşa că, dragă Maică Siluana, mie ce sfat îmi dai? Poţi să-mi transmiţi un mesaj pe adresa de email când răspunzi la întrebare, te rog?
Mulţumesc foarte mult pentru atenţia şi răbdarea pe care ai avut-o când ai citit întrebarea (şi probabil ai formulat în gând răspunsul).

Dragoș

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar