Dragă maică,

Am început să lucrez sesiunea 7 și-mi dau seama că am nevoie să „mă împac cu Dumnezeu”, să-L întâlnesc și să-L cunosc pe Dumnezeu Cel adevărat și nu pe cel construit de mintea mea supărată pe El că a îngăduit sa sufăr în copilărie.

Dar îmi e foarte greu să spun, ca tâlharul cel bun, că eu „am suferit pe drept” când eram un copil nevinovat, că am meritat acea suferință. Aș vrea să înțeleg: cum a meritat acel copil acea suferință?

Înțeleg că eu, păcătosul de acum, merit să sufăr și că această suferință, dacă o accept cu pocăință, mă ajută să mă mântuiesc, dar în cazul copilului nu înțeleg. Vă rog să mă ajutați!

Emilian