Nașterea Luminii

Printer-friendly versionSend by email
Eliza Daniela

Un mărgărit s-a aprins într-o tindă
Cântând un colind nerostit.
Se-nclină pământul spre Steaua
Ce-anunță Veșnicul Sosit.

Se-mprăștie stele-aruncate
Pe boltă bolnavă de dor.
Se-aruncă spre cer însetate
Dorințe, cântate în cor.

Se-aude chemarea din tindă
Și-un dans de plăpînde rugăciuni.
Nu-i vremea să faceți schimbarea
Speranța, se-atârnă în cui.

Plecat-ai în soare colinde
Și-un vaiet de-amurg risipit.
Se-apropie Taina cea Sfântă
S-arunce un soare pripit.

Nu-i vreme de stat pe la sobe,
Și nici din bucate-a mânca.
E timpul s-aprinzi lumânarea
În mintea și-n inima ta.

De vrei despicată chemarea
Întinde doar brațul și ceri,
S-adulmeci spre seară comoara
În somnul cel lin, s-o dezlegi.

Apucă de-mbracă sudoarea
Nu-n cântec și-n dans, ci în vers.
E timpul să-mprăștii pudoarea
De-a crede în basme și-n regi.

Cuprinde Iubirea în tine
Să nască adânc infinit.
Și lasă cuvinte și vise
S-adoarmă-n ospăț liniștit.

E Taina cea Sfânta-a durerii
Ce-aduce Lumina din Dor.
E timpul chemării-n nămeții
Mormanelor aspre, și-n zbor

Adună tu mâna vieții
Și lasă colindă la sfat.
Cuprinde-mă-n tine, și-ospățul
L-oi face cu Mine, în veac.

Acum te adună, copilă,
Primană-te-n apă cu Dor.
E timpul venirii în tindă-a
Luminii născute din Cer.