Mi s-a făcut o nedreptate în urma căreia a trebuit să plătesc o sumă mare de bani fostului patron. Nu mă pot împăca cu gândul că am plătit pe nedrept acei bani, în situația în care finanțele mele sunt limitate de salariul minim. Am crezut absolut în Dumnezeu că îmi va face dreptate, știind că nu sunt vinovată și că e o practică a unor patroni de a-ți pune la socoteală pierderile lor atunci când nu le convine angajatul - respectiv eu am avut o discuție în sensul că nu vând marfă fără bon fiscal, și astfel am plecat de la acel loc de muncă și cu bani de dat. Am simțit că Dumnezeu m-a părăsit, iar de iertat, nu pot.

Am vrut doar să mărturisesc pentru că o întrebare „De ce?” nu-și mai are sens.

Doamne ferește ne de situații pe care nu le putem uita și ierta.

E.