Maică, binecuvântați!

Încă nu înțeleg cum să nu mă agăț, de exemplu de scârbă, când vine în Liturgia iertării? Mă agăț de respirație și rugăciune, Numele Domnului, dar tot simt această scârbă. Dau imaginile care vin cu ea. Respir liniștit, dar tot este acolo, o simt.

Și această scârbă nu e sentiment autentic, cum ajung la acel sentiment autentic? Simt tristețea, durerea (mai puțin furia), dar și o rușine.