Sărut mâna, măicuţă!
Mă macină un gând: din cauza păcatului malahiei, de care nu reuşesc să scap de peste 30 de ani, să nu pot să trec de anumite necazuri (financiare) grele? Sunt aproape convins că din această cauză bat pasul pe loc... şi totuşi... cad din nou, şi iarăşi cad, şi din nou, din nou... Acum mă scald în "nu e chiar aşa păcat mare" şi "e păcat foarte mare", încât pur şi simplu cred că am să fiu abandonat pentru nehotărârea de a lua o decizie fermă. Nu deznădăjduiesc, dar sunt trist (interesant că nu înainte de a săvârşi păcatul) pentru slăbiciunea mea şi pentru că nu am hotărârea de a pune capăt acestei cumplite amăgiri, care mă ţine în loc.

Vă cer un cuvânt de folos şi de îmbărbătare, atât cuvioşiei voastre cât şi celorlalţi fraţi creştini.

Multă sănătate. Doamne ajută! (ce drag mi-e când aud asta)

Mihăiţă