Cum să nu mai fiu bulversată?

Peste 4 zile o să împlinesc 22 de ani şi mi se pare că nu sunt atât de pregătită pentru a-mi lua viaţa în piept. Pe fiecare an ce trece am tot mai multe întrebări nelămurite, parcă sunt un copil imatur. Mi se pare că toată lumea evoluează, este mai bună, iar eu parcă nu-mi găsesc locul. Peste un an o să termin Facultatea de Fiziokinetoterapie şi am o mare teamă de viitor. Mai toată lumea are relaţii (pile), iar eu mă simt a nimănui. Nu mă plâng prea tare, dar sunt descurajată. Am cam multe momente de slăbiciune. Preotul meu duhovnic îmi spune să am răbdare şi să zic: "Doamne, eu sunt mică. Fie voia TA".
Cum trebuie să mai fiu, Măicuţă?