Dar mereu și mereu avem nevoie să nu uităm că fără Domnul nu putem face nimic.

Calea eliberării, drumul sfințeniei este coborâre, este coborâre la iad. Cum spun Părinții, omul L-a pierdut pe Dumnezeu în rai și L-a regăsit în iad.

Când Domnul ne cere să ne lepădăm de mamă și de tată, să-i urâm pentru El, ne cere tocmai să ne rupem de această legătură simbiotică, de această

Este nevoie să-I dăm lui Dumnezeu nu doar gândurile noastre, ci "toată viața mea", adică întreaga energie a vieții mele și toată simțirea mea.

Dacă înțelegem că nu putem fi buni fără Dumnezeu, deodată ni se ia o povară de pe suflet. Nu trebuie să fim altfel.
Suntem așa cum suntem dar nu suntem gata.

Avem nevoie să ne acceptăm viața, să acceptăm adică faptul că avem viață, 
că suntem în viață, că suntem vii. Noi confundăm viața cu evenimentele ei,

Vreau să știți că semnul credinței în Dumnezeu este un somn bun.
Când te-ai culcat, știi că ești în brațele lui Dumnezeu și niciun loc de pe lume nu-i mai comod și mai sigur.

O știam cu mult înainte de a o întâlni. În 1997, tânărul ieromonah Nichifor Horia, actualmente PS Nichifor Botoșăneanul, îmi încredința, spre lectură și zidire, un manuscris.

În seara zilei de 8 iunie 2021, s-a mutat la odihna cea veșnică roaba lui Dumnezeu Siluana schimonahia, de la Iași. A plecat dintre noi un Om duhovnicesc, un Om al lui Dumnezeu.

Am numărat cuminte toate plecările unui an cumplit de greu. Pe rând. Cunoscuți și necunoscuți. Prieteni. Subiect de rugăciune. Miez de Liturghie. Maica, însă, e altceva. Pentru că este altcineva.

E tare grea plecarea. Și pentru cei care pleacă, ținuți fiind de dragoste, dar, mai ales, pentru cei care rămân, lipsiți de mângâiere.

„Am vorbit cu mama la telefon...

Les Pères philocaliques sont mes pères spirituels. Chacun d’eux a reçu le feu que le Sauveur a apporté sur la terre et ils ont laissé leur cœur s’allumer par ce feu.

Seminarul iertării continuă să fie pentru mine o lucrare tainică, grea, dar frumoasă și plină de sens. O lucrare dăruitoare de sens.

Nu, hotărât lucru, pentru mine cel puțin, leacul acediei nu stă în plimbări dese și călătorii. Acestea mă întristează și mai mult, adâncesc și mai mult spleenul, plictisul, urâtul.

Nelipsitul ceai de măceșe... Doamne, câtă mângâiere poate fi într-o cană de ceai! Exact așa o numeau și sfinții părinți de la Mănăstirea Valaamului: mângâierea.

Greșelile cine le va pricepe? Nu mă mai tem de greșeli. Am depășit acest handicap groaznic, care îmi punea multe piedici.

Traduc la Canoanele Sfântului Nicolae și dau peste următoarea strofă: „Născut fiind din Duhul cel Sfânt, te-ai păzit pe sineți, pentru aceea răul vrăjmaș nu s-a atins de tine, căci aveai virt

Zilele par a se scurge una după alta, una la fel ca alta, același vârtej de gânduri, bine cunoscutele stări și aceeași senzație de neputința aflării unei ieșiri.

Pe maica Rafaela am cunoscut-o în anul 2012, când am venit la Biserica Talpalari.

Maica Rafaela e vie prin tăcerea sau prin cuvintele care, lipite fiind de dragostea ei puternică pentru mine/pentru noi, au ajuns până la rădăcină, în adânc și încă hrănesc.

„Mulțumesc pentru că mă suportați”, i-am spus. „Te iubesc, nu te suport!”, mi-a răspuns, îmbrățișându-mă cu toată inima ei. Așa era ea, iubea.

Am intrat în contact cu maica Rafaela în vara anului 2011, într-un moment foarte dificil pentru mine. Din acea clipă ea e reprezentat și reprezintă pentru mine un sprijin neprețuit.

Ce e iubirea cerută dacă tu nu o trăiești în integralitatea ființei tale?

Dragă Maică,

De ceva vreme, ești mult mai prezentă în gândurile și în sufletul meu, dar astăzi a fost o zi specială.

Domnul s-o odihnească cu drepții pe măicuța noastră Rafaela astăzi și în veci!

N-o cunoșteam, dar cred c-o iubeam. Pentru că mulți dintre prietenii mei o cunoșteau și o iubeau. Și-atunci când vorbeau despre Maica Rafaela, se transformau!

Vineri și sâmbătă, 3-4 iunie, Maica Sofronia Rădulescu, formator la Centrul de formare și consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” din Iași s-a aflat din nou în mijlocul credi